Loviți am fost

Loviți am fost cu ură și prigoniți avar
trecutul vieții noastre e-un lung și greu calvar
fiindcă-am vrut să-i ducem pe-ai noștri la Hristos
să-i facem să cunoască un cer mai luminos...

Dar nu vrem să ne plângem căci știm ce ni s-a spus
că-n calea mântuirii necazuri sunt de dus
că-adânc vom fi de lume loviți și sfâșiați...
- De lume da,
dar cine credea că și de frați!

O, am știut că lumea străină de Hristos
nu poate să iubească Cuvântul luminos
n-am așteptat primire la ea, nici gând curat
- dar de la cei ce strigă că-s frați - am așteptat!

Cei prigoniți au dreptul la cinstea tuturor
ei sufăr pentru Domnul, - e sfânt avutul lor!
și nimeni n-are-n lume vreun drept sau vreun temei
să-l ia - ci să respecte în totul tot ce-au ei.

- Dar ce-ați făcut voi oare cei ce vă spuneți frați
- că suferiți alături de noi vă prefăceați
când ați văzut că suntem bătuți și risipiți
v-ați dus la frații noștri să-i rupeți și-amăgiți
v-ați dus vorbind de milă, de dragostea de frați
dar vă gândeați la turmă s-o rupeți, s-o furați
v-ați dus vorbind fățarnic că suferiți cu noi
să fiți primiți în casă,
să dezbinați apoi! ...

Am fost luați de-acasă lăsând tot ce-am avut,
- un sfânt respect de toate s-aveți s-ar fi căzut.
Cu-atât mai mult aceasta cu cât v-ați adăpat
și v-ați hrănit cu toții de-aici îndelungat.

- Dar ce-ați făcut voi oare cu ce-a rămas de noi?
- v-ați năpustit să rupeți ca lupii între oi
de-ați nimicit frumsețea întregului ogor
nălțând spre Cer păcatul unui cumplit omor.
O, nici măcar respectul lumesc nu l-ați avut
ci-n numele credinței tot răul ne-ați făcut
în numele credinței vrăjmașul v-a-nșelat
să-ndreptățiți păcatul că furtul nu-i păcat,
că a fura un suflet și-a-l rupe de ai săi,
a nimici-o lucrare, nu-i faptă de călăi! ...

În numele durerii adânci ce ne-ați produs
strigăm după dreptate și plată la Isus
vă acuzăm de furturi, de pradă și-nșelări
și-aducem mărturie pustiuri și-ntristări,
vă acuzăm de umblet nedemn și-amăgitor
și-aducem mărturie dureri ce-n veci ne dor
vă acuzăm de vina coruperii de frați
și-aducem mărturie pe toți cei dezbinați.

Să ia aminte Domnul la tot ce-ați făptuit
când noi zăceam în lanțuri cu sufletul zdrobit
să ia aminte Domnul la tot ce-aveți furat
din rodul pentru care am plâns și-am sângerat
să ia aminte Domnul la cei ce i-ați ucis
zdrobindu-le credința, trăgându-i spre abis
să ia aminte Domnul să judece apoi
și drept să răsplătească tot ce-ați făcut cu noi.

Ați fost în casa noastră!
știți toți! -
spuneți din plin:
- dac-am adus vreodată la noi ceva străin,
dac-ați văzut vreodată ceva nedrept luat
ceva muncit de alții și-apoi de noi furat!
Spuneți de-am fost la alții,
spuneți dac-am râvnit,
luând măcar al nostru-napoi, ce-au jefuit,
de strigă-n casa noastră vreo grindă sau vreun cui
furate de la alții din munca oarecui!
- Dar voi de-atâta vreme trăiți doar din furat
spunându-i nedreptății câștig de drept luat.
Și după toate acestea tot voi vă supărați
că noi n-avem iubire, că nu vă spunem frați.
Dar fără osebire cu toții-ați fost așa
v-ați întrecut de lacomi nedrept a v-aduna
dovadă ni-e pustiul și multele ruini
cât ne-ați călcat de lacomi, de cruzi și de haini.
Priviți în jurul vostru toți snopii adunați
au fost munciți de alții, de alții secerați
prezența lor v-acuză, căci nu de la păcat
ci jefuind pe alții, prin furt i-ați adunat.
I-ați rupt nedemn cu șoapte viclene și i-ați dus
să-și calce legământul cel unic ce l-au pus
le-ați nimicit credința făcând din ei apoi
fii ai Gheenei încă mai răi chiar decât voi
căci nu i-ați dus la Domnul
la El erau dintâi, -
ci i-ați făcut netrebnici și fără căpătâi.
I-ați dus pe-a voastre rele și-amăgitoare căi
și nu mai buni sunt astăzi, ci înzecit mai răi.

Să vă plătească Domnul cum meritați la toți
că nu vi-e templu casa ci peșteră de hoți!