Lot

Lot


Vă scriu de-aici, chiar din Sodoma
Că e belşug şi viaţa este bună
E soare mult şi este aidoma
Şi am venitul garantat pe lună.

Sunt universităţi destule şi colegii
Profesori renumiţi cu doctorat
Dar şi perversiuni şi sacrilegii
Şi sufletul din mine e uscat.

Copiii-s sănătoşi şi au afaceri
Şi fac comerţ en gros şi en detail
Au jeepuri turbo, vile şi petreceri
Sunt oameni grei, dar totuşi e cam bai.

De peste tot se-adună câte-un pic
Dar nu ne prea alegem cu nimic
Că totu-i pregătit doar pentru foc
M-am săturat la culme de-acest joc.

Vă scriu de-aici că viaţa e frumoasă
C-avem televizor şi internet
Violul este chiar la el acasă
Justiţia-i cu mâinile pe piept.

Pe-aici e moda ca la ea acasă
Iar talia coboară tot mai jos
Iar de decenţă nici nu le mai pasă
Să ieşi pe stradă e periculos.

Altaru-i dărâmat şi-i într-o parte
Iar idolii sunt veseli peste tot
Lumina este ca un miez de noapte
Şi să trăiesc aici eu nu mai pot.

Credinţa este doar o vorbă moartă
Religia-i o cârjă de prisos
Iar bunul simţ pe-aici nu se mai poartă
Şi toate câte sunt, sunt doar pe dos.

Religia pe-aici e banul şi plăcerea
Şi totul se învârte-n jurul lor
Iar dumnezeul locului e chiar averea
Se-ntrec în sacrilegii şi amor.

M-aş duce înapoi dar n-am cu cine
S-au adaptat cu toţii la oraş
Şi singur aş pleca, dar mi-e ruşine
Mi-e dor de Canaan, de nelipsitul caş.

Visez un înger să mă ia de mână
Şi să trăiesc din nou printre măgari
Să pasc oiţele sub clar de lună
Mi s-a acrit de euro-dolari.

Vă scriu de-aici chiar din Sodoma
Aş vrea să plec de-aici că nu mai pot
Să ştiţi că e perversă axioma
Vă scrie chiar nepotul vostru: Lot.

Mi-e dor, mi-e dor de iarba de acasă
M-am săturat de cenuşiu şi de beton
Aş vrea să ţin din nou în mână-o coasă
Să-şi cânte rapsodia în gazon!