Lipsește dragostea-ntre frați

Lipsește dragostea-ntre frați
Și Domnu-i gata să revină,
Puțini aleși din cei chemați,
Tot mai puțini azi, sunt lumină

Puțini mai stau cu capu'-n jos
Ca spicul copt de boabe plin,
Unii au zâmbetul frumos,
Dar limba-i plină de venin.

Nu poți să te ascunzi prea mult
Purtând o mască de creștin.
Hristos cunoaște al tău gând,
Pierzi două vieți și-ajungi în chin.

Ne a dat Stăpănul o poruncă
'Nainte de-a pleca din lume
Știa că-n zilele din urmă
Se va răci iubirea-n lume.

Și s-a răcit, precum vedem,
Iubirea e o floare rară,
Îi clevetim, îi judecăm,
Pe frați în drum spre noua țară.

Aceasta e porunca Mea:
"Să vă iubiți cum v-am iubit Eu"!
Cu blânde șoapte le vorbea
În ceasul despărțirii greu.

"Să vă iubiți!" din nou le-a spus
Sub raza palidei lumini,
Și toți priveau către Isus,
Cu ochii-nlăcrimați, senini,

Putea să spună de slujire,
De dărnicie, de credință,
Dar ne-a vorbit despre iubire,
Căci fără ea, nu-i pocăință.

Știa că slujbele râvnite
N-or duce lipsă de slujbași,
Dar va lipsi iubirea sfântă
Și părtășia între frați.

Fără iubire poți să cânți,
Să predici, sau minuni să faci,
Dar n-ai să poți în cer s-ajungi
Cât haina răutății îmbraci.

Orchestre, coruri și fanfare
Au fost și-n vremea din vechime,
Azi în popor e lipsă mare
De oameni sfinți, de rugăciune,

De mijlocitori să ducă greul,
Să-i prindă zorii pe genunchi,
Căci vine în curând Stăpânul,
În dragoste să fim mănunchi.

Hristos ne-a cucerit pe noi
Cu dragoste, cu-a Lui iubire,
Eram pierduți ca niște oi
Ce merg cu turma la peire.

Dar Domnul a făcut să cadă
Pedeapsa toată asupra Lui
Crezând în jertfa din Golgota
Suntem moștenitori ai Cerului.

Iubire Sfântă și curată
Învață-ne să ne iubim
Căci nu-i ființă mai bogată
Mai fericită în lumea toată
Ca acel care iubește. Amin! !