LIMITAREA LUI SATAN

Singurul care creat-a seara, dar şi dimineaţa
Este Domnul Creatorul care ne susţine viaţa.
El coordonează totul chiar direct, nu pe-ocolite.
Prin porunca Lui divină stelele merg pe orbite.

Lucifer, plin de mândrie, fostul fiu al zorilor
A căzut din înălţime, de pe vârful norilor.
I-a fost dat să stăpânească pământul cel mineral.
Dar căzu făcând din sine un alt fel de ideal.

Domnul i-a văzut căderea cu talentul său cu tot
Şi-a primit pedeapsa aspră de la Domnul Savaot.
El şi-a strâns în mare grabă o treime dintre îngeri
Să-i înveţe ca să facă înspre Dumnezeu doar plângeri.

Ei erau cu debandada, nu le mai plăcea nimic.
Lucifer credea în sine că el este mult prea mic.
Domnul îl sancţionează şi îl dă din funcţii jos.
Printre cei care-l ascultă el e cel mai odios.

Vrea să urce sus pe munte, pe muntele cel mai nalt
Şi să fie ca Iehova, Dumnezeul cel Prea-Nalt.
Şi-a făcut o-mpărăţie cu demonii nesupuşi
Care locu-şi părăsiră ca de el să fie unşi.

Biblia lui îi mai spune „dumnezeu-acestei lumi”
Ce falsifică-adevărul şi-l transformă în minciuni.
Pe pământ când el se-arată nu vine decât să fure,
Să arunce acuzaţii fel de fel şi să înjure.

Vine ca să-i prăpădească pe creştini şi să-i insulte
Că primesc în ei cuvântul lui Isus ca să-l asculte.
E-autor de mari prigoane ce vin ca un uragan.
Sfinţii nu se tem de leul cel care-i numit Satan.

Pavel scrie într-o carte că nu e-n necunoştinţă
Despre planul lui Satana ce-i zidit pe necredinţă.
Mielul răstignit pe cruce ce-a-nviat biruitor
Este scutul nostru-n luptă. Să-L urmăm cu sârg şi dor.

Precum Iov cel din vechime a luptat fără să ştie
Cu Satana ce-l lovise straşnic cu câte-o urgie,
Tot aşa şi noi creştinii nu avem duşmani în carne,
Ci în duhurile rele care pot să ne răstoarne.

În această luptă cruntă Iov n-a vrut ca să cedeze
Chiar când vin şi trei prieteni de-adevăr să-l depărteze.
Diavolului i se cere lui Iov viaţa să-i rămână.
Ajutorul dat din ceruri azi ne stă la îndemână.

Leul urlă plin de ură însă Domnul ne păzeşte
Şi mereu îl limitează, iar la urmă îl goneşte.
Marele-Preot Iosua chiar avea haina murdară
Iar vrăjmaşul îl pârăşte c-o obrăznicie rară.

Domnul sfânt cu-nţelepciune nici nu l-a băgat în seamă.
Slujitorul şi-l îmbracă cu o dragoste de mamă.
Fapta a fost ca o palmă ce vrăjmaşul o-ncasează
Şi prin care-Atotstăpânul zi de zi îl limitează.

Mai târziu când la Hristosul, Fiul Tatălui slăvit,
C-un tupeu fără de margini adversarul a venit
El pe sfinţi voia să-i cearnă cu o poftă ca de lei.
Salvatorul nu acceptă şi se roagă pentru ei.

Rugăciunea-i necesară şi atunci ca şi acum
Dacă vrem ca-n lupta noastră să păstrăm cerescul drum.
Să-mpletim azi rugăciunea şi cu postul necesar
Pentru a-l goni pe diavol în pustiul plin de-amar.

Când supunerea-i reală pentru Domnul Dumnezeu
Fuge diavolul deodată căci atunci a dat de greu.
Nu ca la fiii lui Sceva pe care i-a schingiuit,
Ci ca-n faţa lui Mesia ce cu rost i-a poruncit.

Până azi în vremea noastră lumea i-a tot dus ştafeta
Cochetând cu răzvrătirea împletită cu vendeta.
Oamenii orbiţi de patimi nu văd cine li-i sforarul
Şi refuză vestea bună dată la pachet cu harul.

Toţi creştinii-n rugăciune prin Duhul să se unească
Să dărîme-mpotrivirea şi minciuna idolească
Prin care vrăjmaşul crucii ţine lumea în robie
Ca apoi s-o ducă sigur în pierzare pe vecie.

Nu uitaţi apelul nostru dat de Mielul răstignit
Când pe cruce la Golgota El declară: „S-a sfârşit!”
S-a sfârşit cu tirania diavolului cel viclean.
Noi călătorim spre slava din cerescul Canaan.

Ştim că porţile minciunii şi-ale morţii s-au sfărmat
Pentru că Isus Mesia din mormânt a înviat.
El ne-a dat o pace sfântă şi-o speranţă nouă-n dar
Să trăim doar pentru Domnul, nu prin Lege, ci prin har!