LIMITAREA HARULUI?

LIMITAREA HARULUI?

Haru-i nemărginit. O! Nu vă înşelaţi
Nicicând nu veţi putea să-L limitaţi!
Şi azi acelaşi Tată, Creator şi Dumnezeu
Poate să spele păcatul cel mai greu...

Şi azi, ca în trecut, iubirea-İ arzătoare
Poate cuceri suflete rătăcitoare
El încă mai dă şanse, încă mai dă Har
Căci mila Lui divină e fără de hotar...

Şi astăzi El doreşte să recupereze,
Să schimbe vieţi, să le despovăreze,
Să scape fiinţe din mrejele robiei,
Să le aşeze în plaiurile-mpărăţiei.

Iubirea Lui eternă, divină, altruistă
E-n lume şi pentru cei cu soarta tristă
Şi-l poate cuceri pe cel mai păcătos
Făcându-l pe vecie fiul lui Hristos.

O! Nu-ncercaţi nicicând să-l limitaţi
Aşa cum procedează unii fraţi
Ei zic: "Acela? E păcătos aşa de mare
Că nu există pentru el scăpare."

Reflexul condamnării ades’ ne stăpâneşte
Şi arătăm cu degetul:"îl ştim noi cine este!"
Dar Harul nu condamnă ci cheamă cu tandreţe
Pe cei ce-au părăsit divina frumuseţe...

Nu numără păcate, nu face contabilitate
Misiunea Lui e să producă seninătate
În fiinţele-nvăluite în negura pierzării
Şi-n cele înhăţate de gheara nepăsării.

În Har putem descoperi o mare taină
El poate curăţi cea mai mânjită haină
L-a spălat şi pe tâlharul de pe cruce
Chiar înainte ca iadul să-l apuce...

Pe Zacheu îl numeau "năpăstuitor"
(Şi-aveau dreptate: s-a făcut trădător)
Dar în ochii lui Isus era "fiul lui Avraam"
Menit să facă parte din preasfântul neam...

Maria Magdalena - o mare păcătoasă
Prin Har a stat cu sfântul Domn la masă
Şi-n Cer vor fi primiţi şi unii care-odată
L-au ignorat sau l-au sfidat pe bunul Tată.

L-a găsit pe Saul când răspândea teroare
I s-a încredinţat apoi o nobilă lucrare
A folosit cu râvnă peniţa ca să scrie
Epistole ce ne inspiră la o credinţă vie.

O, câte suflete în noapte scufundate
Au fost numai prin Har descătuşate!
Şi eu şi tu şi milioane-n lumea mare
Am fost atinşi de undele-i curăţitoare.

El vine cu-adieri ce dau îmbărbătare
Acelor ce-s răpuşi de cruntă-ndurerare
Şi chiar de nu-i pricepem pe deplin lucrarea
Ne bucurăm nespus că vine cu iertarea.

El curge de la cruce, din jertfa cea supremă
Şi poartă pretutindeni a Cerului emblemă
E darul cel ceresc pentru întreaga omenire
E o comoară scumpă, e fără îngrădire...

Ne însoţeşte zilnic, ne-arată calea dreaptă
Şi-aşa spre veşnicie mai ’naintăm o treaptă
Şi ajungând în slavă vom fi surprinşi nespus
Şă fim cu cei de care-am zis: "N-au pe Isus"

Haru-i nemărginit. O! Nu vă înşelaţi
Nicicând nu veţi putea să-L limitaţi!
Acelaşi Dumnezeu ce s-a-ndurat de mine
Va îndruma pe mii şii mii spre stări divine.

4 Noiembrie, 2006