Levitul 2

Levitul 2

Ce imaculate,ce cutezatoare visuri
Intrezarea levitul pe cand era copil!
Dar timpul ii facu credinta tot mai mica
Si-i transforma curajul si dragostea in frica
Si-acum era un suflet neinsemnat,umil.

Condus de legi de lut ce neaga nemurirea
El isi vandu visarea si telul pe-un talant!
Isi cobora din ceruri,inspre pamant privirea,
Iar dorul,pasiunea,credinta si-mplinirea,
Le-nfasura-ntr-o clipa si le-azvarli-n neant.

Pornim spre vesnicie in marsuri triumfale
Si ne sfarsim trairea,abia facand un pas.
Nu-i nimeni sa-nteleaga ca important pe cale-i
Sa coplesim infernul c-o flacara mai mare?
Nu-i nimeni sa-nteleaga? E cel din urma ceas!

Iubirea scoate-ntr-una la toti cate-o portita
De-a deveni in inimi integri,ne-nfricati!
Dar noi,maruntii faptei si-abili in cunostinta,
Ne-nabusim chemarea in lacrimi de cainta
Si naclaind prin temeri,ramanem neschimbati.