Levitul

Levitul

Privea livid,neputincios o mana sa-i intinda
In tristu-i suflet de levit,nu-i mila sa-l cuprinda.
De cel cazut intre talhari,aproape mort ihn cale...
Dadu din umeri,ocoli si cobora in vale.


E greu pe altii sa-i ridici,cand te-afli in cadere
E greu destine sa alini,cand tu n-ai mangaiere!
E greu sa-nvii un muribund cand tu esti mort in suflet
Si presarat de ne-mpliniri din prea firescu-ti umblet.


De-atunci tot cad intre talhari de mii de ani intr-una.
Si tot de-atunci spre Ierihon,cobor pierzand cununa,
si pastori si presbiteri multi:samariteni,niciunul,
sa ia in brate pe-un cazut:doar un cazut;doar UNUL!

O lume de leviti suntem,si preoti deopotriva
Inconjurati de neiubiti si suflete-n deriva.
'N-adancuri hadesul perfid danseaza miselest
Si-n cer un Dumnezeu,mereu,iubindu-ne orbeste!