Lepădare

Orice faptă pozitivă tindem să ne-o însuşim
Suntem gata să o spunem şi cu ea să ne mândrim!
La dosarul personal vrem să le-adunăm pe toate
Şi-apoi să le trâmbiţăm pe la toţi dacă se poate!

Când vreo pată sau o umbră ne apare în lucrare
Căutăm cocoloşire, căutăm o separare.
Nu cumva să ştie alţii că suntem şi... mai altfel!
O! Aceasta n-o dorim şi n-o vrem în nici un fel!

Acuzăm mereu pe Petru pentru lepădarea sa
Deşi zicea hotărât: Chiar de toţi s-ar lepăda...
Eu nu mă leapăd de Tine, chiar de moarte voi gusta!
Dar... Stupoare, că de fapt, nu a fost să fie-aşa!

Acum se pun întrebări la care să meditezi:
Eşti ca Petru? Sau eşti altfel? Ce promiţi... le ţii, le crezi?
Sau vrei să privim o clipă doar la viaţa ce-o trăieşti
Ca să putem constata în ce stadiu te găseşti!

Poate o vorbă banală ţi s-a strecurat cândva
Aşa pe nepregătite de-o persoană... careva!
_ ,,Eşti pocăit mi se pare după felul tău de-a fi
Te-am văzut şi undeva... sau doar mi se-ntrezări"!

De nu răspunzi clar, rapid şi cu adevăr deplin
Ci răspunzi cu şovăire sau răspunzi aşa mai fin...
Să nu se prea înţeleagă că tu eşti din adunare!
Aceasta este deja... „O formă de LEPăDARE!".

Dacă pentru un servici sau un scop de viitor
Tu negi pocăinţa ta în prezenţa tuturor
Indiferent ce vei crede, asupra ta e o stare
Care nu-i greu să constaţi: Este tot o „LEPăDARE!".

De stai liniştit acasă fără să ai motivaţii
Şi nu vii la părtăşie şi la sfintele relaţii
Deşi ştii: Acolo-i Domnul şi Te-aşteaptă în lucrare
Nu uita că gestul tău se numeşte: „LEPăDARE!".

De ajungi în locuri care poate eşti necunoscut
Şi te-ascunzi în tine însuţi, ca şi cum n-ai fi văzut...
Stai: Pasiv, nepăsător, liniştit, fără lucrare
Şi aceasta la fel este o formă de: „LEPăDARE!".

De eşti chemat la armată sau misiuni speciale
Dar prin felul tău de-a fi şi prin purtările tale
Nu dovedeşti nimănui că eşti: Lumină şi Sare
Totuşi prin ce-ai arătat e vorba de: „LEPăDARE!".

Orice stare crucială când zici „NU" în loc de „DA"!
Dacă e vorba de Domnul şi Sfânta Lucrarea Sa,
Indiferent de motiv, chiar de-i mică încercare
Ceeace înfăptuieşti se numeşte: „LEPăDARE!".

Acum revenim la Petru, cel care s-a lepădat
Dar recunoscând aceasta s-a trezit imediat
A ieşit iute afară să rămână singur doar
Şi s-a pocăit pe loc, izbucnind în plâns amar!

El s-a lepădat atunci, noi poate de zeci de ori
Stăm pasivi de realitate, sau ne cuprinde fiori!
Trebuie în plâns amarnic să ne pocăim acum
Să schimbăm calea greşită! Să mergem pe drumul bun!

Curăţiţi, schimbaţi, statornici să rămânem cu Isus
Chiar prin moarte de vom trece să ţintim numai în sus
„LEPăDAREA" să rămână ca un vis ce l-am uitat
Dar trăind realitatea: „MÂNTUIT, PE VECI IERTAT".
Amin