Leneșul

Leneșul nu vrea
Să meargă la furnică.
Sigur ea l-ar învăța,
Cu râvnă ar lucra
O gâză atât de mică.

Ea vara-și pregătește
Hrană pentru iarnă.
Deloc nu obosește,
Întreaga zi muncește,
Nimeni nu o-ndeamnă.

Leneșul doarme la arat,
Nu are rușine.
Doarme și la secerat,
Și nimic n-a adunat,
Totuși iarna vine.

Toată vara stă culcat
Somnul îl cufundă.
Nici măcar nu a vegheat,
Timpul n-a răscumpărat,
Datoria îl inundă.

Sărăcia peste noapte
I-a intrat în casă.
S-o alunge nu mai poate.
Încearcă să dea din coate.
Nu-i nimic pe masă.

Simte că-i e tare foame,
Dar strachina-i goală.
Totuși el încă mai doarme,
Are-n cap numai reclame;
Nu-i ce pune-n oală.

N-are de ales săracul,
Iese palid la cerșit.
Cere milă la bogatul,
Se închină la un altul,
Fiindcă n-a muncit.

Pe un leneș nu-l trimite
Să-ți aducă vasul,
Mai bine învață minte,
Nu-i mai face rugăminte,
Că te prinde prânzul.

Poftele lui îl doboară,
Mâinile nu îl ajută.
Ce să facă să nu moară?
Să încerce, se-nfioară,
Numai se frământă.

Leneșul se-nvârte-n pat
Ca și ușa-n balamale.
Nici nu-i arde de sculat,
Că vecinu-i prea bogat,
El se mângăie pe șale.

Drumu-i un hățiș de spini
Iar poteca-i șerpuită.
Cum să meargă prin străini,
Să muncească prin vecini?
Asta-i prea mare ispită.

Câte vede toate-ar vrea,
Însă n-are mai nimic.
N-are la casă perdea,
Nici nu-l ajută nimenea,
Că se crede academic.

Harnicul are mult belșug
Și se satură cu pâine.
Cine-și strânge îi ajung
Fiindc-a pus mâna pe plug.
Vesel va fi mâine.
Amin.
(2019)