Lehamite

Trudim pe o planetă de păcate...
O moarte vie stăruie în toate
Şi ne grăbim spre ţinte ce nu ştim,
Spre-al lumii obosit ţintirim,
Înfometaţi de milă şi dreptate.

Dacă ţi-e sete, apa nu e apă,
Aerul lumii pute de înţeapă.
Avem în schimb minciună şi-alte boli,
- Ospiciu sferoid între doi poli:
- Poftim de adaptează-te sau crapă.

Sărmană lume, veştedă grădină,
Coşmar apocaliptic de rugină
Şi de tăciune-n pâine şi de jar;
În loc de ploaie un potop amar
Şi niciodată pace şi lumină...

În universul simplu al iubirii
Au năvălit maşinile şi zbirii
Şi purpura de patimi şi de rock.
N-a mai rămas în vatră niciun foc,
Ci numai artificii şi walkirii.

Se fură pe lumină şi se minte.
Totul e strâmb, dar mergem înainte
Şi nimeni nu se-ntreabă până când.
Toţi oamenii se cumpără şi se vând,
Şi angrenajul merge într-un dinte.

Mai cocoşaţi din zi în zi ne-ntoarcem,
Chiar nopţile de orice vis le stoarcem.
Totu-i drăcesc, nici sfântul nu e sfânt;
Şi vreţi să mai rămânem pe pământ,
Să-i recoltăm ciulinii şi să-i toarcem?!

Să vină Domnul să ne dea salvare,
Să pună iar planeta pe picioare
Şi, fiindcă nu-i singurul bolnav,
Că nu doar trupul nostru este sclav,
Să toarne-n suflet – Duh de vindecare.