LEGEA-I LEGE, NU-I CA HARUL

A știut bine tâlharul: „Legea-i lege, nu-i ca harul.”
Noi vedem același lucru când ne-a copleșit amarul.
Moise insista, vezi bine, însă nu putea să vadă
Rău-adânc ascuns în sine, pentru Dumnezeu dovadă.

Pentru-acest efect al Legii a murit Isus Hristos,
Să ne scoată la lumină din groapa cea mai de jos.
Nu printr-un decret sau lege am putut noi fi iertați,
Ci prin sânge, la Golgota, suntem chiar cu Domnul frați.

Prin credință, nu prin fapte; nu prin Lege, ci prin har,
Ca să nu-alergăm degeaba, ostenindu-ne-n zadar.
Ce câștig mai are Domnul dacă nu-i plătim nimic?
Asta-i dragostea turnată, ce nu curge doar un pic.

Ce alegeți, deci, în viață? Legea sfântă sau doar harul?
Asta este întrebarea ce și-a pus-o și tâlharul
Și-a găsit deplin răspunsul în Domnul Isus Hristos,
Ce-a murit răbdând pe cruce, fără să coboare jos.

Faptele urmând credinței vor atrage o răsplată,
Ca să știm toți că iubirea nu-i datoare niciodată.
Dumnezeu ne răsplătește nu să fim mândri de ele,
Ci s-ajungem prin iubire sus, mai sus de orice stele.

Strălucirea nu se-mparte pe criterii subiective,
Ci-n măsura-n care fapta a atins obiective.
Și acestea numai focul Domnului o să le-arate
Cu-adevărul din Scriptură și cu-a lui integritate.

Dacă fapta va rămâne ca și aurul curat,
Noi ne vom primi răsplata pentru veci, cu-adevărat.
Dacă fapta-n foc va arde, chiar cu trosnet ca de lemn,
Ne vom pierde-atunci răsplata și acesta-i primul semn.

Va mai fi în cer o Nuntă, Nunta fără de apus.
Haina cea din in subțire a Miresei lui Isus
E țesută-n fapte bune, ce se înnoiesc mereu
Și nu se-nvechesc vreodată, ci rămân în Dumnezeu.