Legea firii

Ce ne spune legea firii
De părinți noi să uităm?
Oare nu și bunul simț
Ne învață să fim sfinți?

Om în lume ca să fii
Nu costă nimic, să știi.
Dar cum să oferi respect
Când în suflet ești nedrept?

Să fii om e lucru mare,
Nu s-a spus la întâmplare.
Chiar și legea pământească
Ne învață a lumii clasă.

Regulile de bun simț
Mulți de ele au și uitat.
Nici salutul nu-l mai spun,
Cum să dea ceva mai mult?

O mamă ai avut,
Te-a crescut, te-a legănat,
Lacrimile ți-a purtat,
Pe genunchi mereu a stat,
Ca să fii și tu iertat.

Perii albi acum își poartă,
Și slăbită pe la poartă,
Duce dorul de copii
Și se uită dacă vin
Pe la ea să o mai vadă.
Însă ei n-au nici o treabă.
Toată ziua prin vacanțe
Și cu alții la taclale
Au uitat de biata mamă.

Anii ei se duc oricum,
Fie că ești tu pe drum.
Să-i mai spui o vorbă bună,
Să o surprinzi cu o prăjitură,
Cum făcea şi ea odată
Când copil erai la poartă.

S-a dus bunul simț cu totul,
Pe internet ne afișăm,
Care e mai tare ca altul,
Însă de părinți uităm.