Legănat de-a Ta iubire

Legănat de-a Ta iubire,
Azi spre cer eu sunt purtat,
Și de-o mână minunată,
Ce odată m-a salvat,
Sunt purtat de dorul care,
Azi mă duce tot mai sus,
Către Cel ce-i aparține,
Dorul este de Isus.

Legănat sunt de dorința,
Pe Domnul de-al întâlni,
Vreau să fim față în față,
Ca să-L pot în ochi privi,
Să-i simt mâna Lui cea caldă,
Pe al meu obraz trecut,
De la lacrimile multe,
Ce în viaț-a cunoscut.

Legănat sunt de-adierea,
Înspre ceruri ce se-ndreaptă,
Eu mă țin de adiere,
Să mă ducă, căci m-așteaptă,
Cel ce mie într-o clipă,
Inima mi-a cucerit,
Și de-atunci cunosc iubirea,
Ce nicicând nu am simțit.

Și-n a ei eu legănare,
Ochii îi închid mereu,
Tot în ea eu simt prezența,
Celui ce-mi e Dumnezeu,
Celui ce îmi e iubire,
Și comoară pe pământ,
Celui ce mi-a dat azi mie,
Darul care-i cel mai sfânt.

Cel mai sfânt dar de la Domnul,
Este-atunci când eu iubesc,
E iubire de Cuvântul,
Și-n iubire să-i slujesc,
Nu există o simțire,
Ca să fie mai curată,
Sau să fie ea mai dulce,
Sau una mai minunată.

Vreau ca legănarea-n care,
Am urcat s-ajung la El,
Să-și găsească ea sfârșitul,
Sus lângă Emanuel,
Plin să fiu eu de iubire,
Pân-ajung în ceruri sus,
Să i-o dăruiesc Lui toata,
Cum și El mi-a dat... Isus.