Lectia de lauda

Lectia de lauda


Undeva, printre picurii de roua, un greier se gateste de cu zor
Si cand pleaca-n misiune, nu uita ca sa-si ia, bagheta lui de dirijor
"Unde pleci tu,greiere, asa de dimineata?"...l-am intrebat eu somnoros
"Plec la repetitii",mi-a raspuns, "ca sa-I cant Domnului Isus Hristos!"
"Da, merg sa-mi laud Creatorul, ca m-a facut asa de minunat...
Sa vestesc tuturora bunatatea Lui, sa-I multumesc ca m-a creat !"



"Pleaca, greiere!",si nemultumit parca de raspuns, m-am intors pe-o parte
Continuand sa-mi dorm somnul nepasarii, ce mirosea a moarte
Mustrat de constiinta si miscat de cantecul ce se auzea inca in zare,
Am tresaltat din pat intrebandu-ma:"Pentru cin’ traiesc eu oare ?"
Am stat mult pe ganduri si m-am framantat in a mea singuratate,
Apartin cuiva si eu, nu-s la intamplare...aveai tu, greiere,dreptate !



Pasarile, se intalnesc cu miile in fiecare zi la cor...
Ca sa faca vocalize pentru ziua cand vor zbura spre-un alt decor
Ca-s pe lac sau ramurele, sau in zbor spre alte tari
Nu conteaza-mprejurarea, ele canta si iar canta-n patru zari !
Ca e vara sau e iarna, fie cerul plumburiu sau plin de Soare
Toate sunt un glas si repeta de cu zor, pentru marea sarbatoare !



Flori multicolore, imbracate elegant in tinuta lor de gala...
Fascineaza mai mereu prin gingasie si prospetime naturala
Poezia li-e parfumul ce-l emana pe intreg pamant,
Iar fiecare iz de floare, e un vers de lauda si cant !
Se recita cu atata patos spre gloria Celui ce-o sa vina,
Iar atmosfera e sublima sub explozia de culoare si lumina !



Privesc la Terra si la a ei rochie verde de matasa,
Ce imbraca trupul de pamant, ca pe-o tanara frumoasa
Tesuta cu rauri cristalin albastre si perfect croita,
Fiind brodata cu nuferi albi si cu trandafiri tivita,
Se pregateste pentru o zi, si nu una oarecare...
Cand Mirele va aparea pe nori in a Lui splendoare !



Si cerul face pregatiri intense pentru marele eveniment de la sfarsit
Cand cortina se va ridica, iar pe nori se va ivi in slava Mirele iubit
Ce minunat e cerul imbracat in nestemate si comete argintii...
Si ce frumos e colierul de stele pus la gatul fiecarei galaxii !
Frumusetea lor incanta si te-ndeamna sa-ti iei haina de la Duhul Sfant
Ca sa umbli din putere in putere si sa fii biruitor pe-acest pamant !



Natura freamata de nerabdare si tot ce-i viu sta in asteptare,
Iar cerul tremura deasupra mea la pasul ce se-aude-n departare,
Soarele si Luna se-opresc din mers cand Duhul Domnului vorbeste
Si-un Univers intreg se-apleaca la picioarele Lui, si se smereste
Infricosat esti, Doamne, ca mi se opreste inima in piept...
Ma-nchin de-ndata inaintea Ta, si voia-Ti sfanta o accept !



Doar omul e nepasator fata de-o mantuire asa de mare,
Sta cu mainile in san, si traieste tot mai mult in delasare...
Doamne, Tu ne-ai facut nu pentru ca Te simteai singur in Univers
Ci ne-ai creat ca sa-Ti aducem slava prin traire, cant si vers !
De nu ma smereai pana-n tarana, ca sa-nvat de la un greier...
Astazi nu stiam ce-i vesnicia si ce frumos va fi cu Tine-n cer !


¬Amin¬