Lea, cea binecuvantata

LEA, CEA BINECUVANTATA


Dumnezeu stie cand femeia
Nu e iubita, de aceea,
El o-nconjoara cu-ndurare
Si ii da binecuvantare.

Cand inima din piept ii plange
Si cand tristetea parc-o frange,
Ii da putere indoita.
Si chiar de nu e fericita,

El o ridica din necaz
Stergandu-i lacrima pe-obraz.
Ii pune-n fata biruinte
Si ii implineste dorinte.

Asa cu Lea s-a-ntamplat.
Pe Iacov il avea barbat.
Dar cum se-obisnuia la ei,
Iacov avea doua femei.

Dar de iubit, iubea doar una
Si-o prefera intotdeauna.
Era Rahela cea frumoasa,
Cea vesela si gratioasa.

Lea, desi nu vedea bine
Fiindc-avea ochi slabi, si-n fine,
Nici nu era o frumusete,
Era cuprinsa de tristete.

Simtea ca nu era dorita
Desi tanjea a fi iubita.
De-aceea tot mereu plangea
Si-n cortul ei ingenunchia

Rugandu-se Domnului sfant
Ca sa-i dea si ei, pe pamant,
Macar un strop de bucurie,
Cum si-ar dori orice sotie.

Domnul i-a inteles durerea
Si i-a trimis si mangaierea:
A nascut patru fii, la rand!
Nici nu-i trecuse ei prin gand,

Ca va fi mama fericita.
Dar tot nu se simtea iubita.
Si a nascut din nou, doi fii!
Pe vremuri, a avea copii,

Era o cinste.Cea mai mare
Si dulce binecuvantare.
Domnul, voind sa o asculte,
I-a daruit si zile multe.

-Sora mea draga, tot asa,
Domnu-ti cunoaste inima.
De-l chemi, te binecuvinteaza
Si-asupra ta El privegheaza.

Deci niciodata nu uita
Si cand iti plange inima,
Sa strigi la Domnul cu tarie
Si El iti va da bucurie.

Nici nu gandesti, ce cai marete
Gaseste Domnul, sa te-nvete
Ce ai, deplin sa pretuiesti
Si Domnului sa-I multumesti.

Iar daca iti doresti ceva,
Nu te-ntrista, nu dispera!
Ci uita-te in jurul tau
La tot ce ti-a dat Dumnezeu.

Si-ai sa descoperi cu mirare,
Ca Dumnezeu, pe cat de mare,
Tot pe atat si de bun este
Si zi de zi, iti daruieste

Doar bucurii nemasurate.
Doar ochi sa ai, sa le vezi toate!
Tu multumeste-I cu smerire
Si-n toate vei gasi iubire.

Nu doar stropi mici, pe-acest pamant,
Ci rauri vii, in cerul sfant!
O vesnicie de iubire,
De pace si de fericire.