LĂSTARUL DIN PĂMÂNT USCAT

LĂSTARUL DIN PĂMÂNT USCAT

Isus crescu naintea Lui ca o Odraslă slabă
Şi suferinţa L-a-ncercat cu-atât de mare grabă.
Ca şi lăstarul cel ieşit dintr-un pământ cu piatră
El niciodată n-a greşit pe-a lumii noastre vatră.

Avea în Sine chip divin de Dumnezeu în carne
Dar diavolul nu a putut prin moarte să-L răstoarne.
De Sine El S-a dezbrăcat ca Rob până la moarte
Dând pentru veci, prin crucea Lui, păcatul la o parte.

La-nfăţişare-a fost găsit ca Om, dând Legii plată
Smerit ca pildă tuturor, din groapă să ne scoată.
Prin Jertfa Lui de nepătruns ne dă azi mântuire
Căci toţi acei ce cred în El primesc o nouă fire.

S-a limitat în străluciri şi-n frumuseţi umane
Şi-a fost obiectul de dispreţ privirilor duşmane.
Când suferea mulţi şi-au întors de la Mesia faţa
Dar El murea pentru noi toţi să ne salveze viaţa.

Femeile-n norod I-au plâns a răstignirii dramă.
Dar noi prea împietriţi şi răi nu L-am băgat în seamă.
El suferinţa ne-a purtat cu-a lumii-ntregi povară
Şi-n locul nostru-a acceptat pe cruce ca să moară.

C-o suliţă a fost străpuns ca noi s-avem iertare.
La stâlp pentru bătăi legat ne-a dat eliberare.
De haine fost-a despuiat s-avem îmbrăcăminte
Ca să-L urmăm de-atunci mereu cu-adânci luări aminte.

Cu ură El a fost lovit ca să scăpăm de vină
Pedeapsa Lui ne-a dat în dar o geană de lumină.
Rănit a fost şi perforat sub grea batjocorire
Prin rănile-I adânci şi mari s-avem tămăduire.

Prin chinuri ce n-aveau hotar ne-a dat El alinare
Ca-n rugăciuni cu lacrimi mari să-I cerem azi iertare.
Şi a murit pe cruce pus ca să ne dea-Nvierea
Prin slăbiciune răstignit din El avem puterea.

Şi îngropat între cei răi e nemurirea noastră.
A înviat şi S-a-nălţat în zarea cea albastră.
E-al bucuriei sfânt temei şi noi Îi suntem rodul.
Isus cu sângele Său pur Îşi va sfinţi norodul.

Lucrând prin cunoştinţa Lui pe mulţi în har Îi pune
Ca să-L primească prin Cuvânt şi har de rugăciune.
El viaţa veşnică în dar ne-o dă ca propăşire
De-L ascultăm mereu smeriţi din sinceră iubire.

De-aceea Tatăl Său I-a dat chiar cel mai falnic Nume
În care pot fi mântuiţi toţi oamenii din lume.
Cum am putea să nu-L slăvim dând cinste şi-nchinare
Celui ce este viu în veci şi iarăşi va apare?

Cum am putea să nu-L slujim c-o inimă întreagă
Când El de lume, de pământ şi astăzi ne dezleagă?
Cum am putea să nu-L chemăm prin rugile ardente:
„Amin! Amin! Vino, Isus, din slăvi efervescente!”

Ne bucurăm că nu e mult şi Regele Se-ntoarce
La Israel, pământ uscat, ca să-i ofere pace.
Întreaga lume-L va privi cu plâns şi cu uimire.
Dar fericiţi vor fi atunci toţi sfinţii în mărire.