Lacrimile de durere ce le verși astăzi mereu

Lacrimile de durere ce le verși astăzi mereu,
Nu-s știute doar de tine, le-a văzut și Dumnezeu,
Printre nori îndat coboară, vrea să ștearg-al tău obraz,
Căci tu niciodată singur, nu ai fost în vre-un necaz.

El cunoaște întristarea ce te tulbură mereu,
Și pe-a mea El a știut-o, când eu suspinam din greu,
Niciodată-n nepăsare pentru mine nu a stat,
Nu va sta nici pentru tine, și tu ești fiu de-Mpărat.

Va aduce El durerii, vindecarea cea de sus,
Căci și mie în durere, vindecare mi-a adus,
El mi-e Domn... și ție-ți este, doar în El să te încrezi,
Mâna Sa biruitoare-n viața ta ai să o vezi.

Știe când nu ai putere, și puterea me-a văzut,
Când era slabănogită, cu putere m-a umplut,
Vrea și ție să-ți aducă, vrea putere să îți dea,
Doar privește-n sus și Domnul, îți dă din puterea Sa.

Plânsul inimii îl știe, și pe-al meu l-a auzit,
Cu un strop de fericire când la mine a venit,
Și la tine vrea să vină, tu primeste-l pe Isus,
Și eu i-am deschis Lui ușa, multă pace mi-a adus.

Știe și-a ta-ngrijorare, căci El este Dumnezeu,
Dumnezeul celor care-și duc povara cu mult greu,
Și pe-a ta vrea să o ducă, El o duce și pe-a mea,
Singuri noi ca să o ducem, nicicând nu ne va lăsa.

Nu ne va lăsa în noapte, El va fi cu noi mereu,
Va lupta El pentru tine, l-am văzut luptând și eu,
Când se ridica adâncul, pentru a mă dărâma,
N-a putut căci Domnul slavei, pe-a Sa mână mă purta.

El te poartă și pe tine, cum pe mine m-a purtat,
Și pe tine sus pe cruce Domnul te-a răscumpărat,
Nu îți pierde azi nădejdea, nu ești singur pe pământ,
Nici eu nu am fost vre-o dată, suntem fiii Celui sfânt.
Amin(diana)