Lacrimile bucuriei

Femeia aduce pe lume copii
Si-i tot mai greu sa fii mama
Iubind sa-i hranesti,s-asculti de porunci
Sa poti oricand Lui Dumnezeu sa-I dai seama.

Iubim copiii si dorim sa creasca
S-ajunga mari si sanatosi dorim
Si-i visul nostru gata sa se implineasca
Apoi se duc, iar noi, in urma lor jelim.

Jelim sub semne mari de intrebare:
Oare despre Dumnezeu le-am spus de-ajuns?
I-am invatat ce-nseamna sfanta ascultare?
Cadea-vor oare de pacat rapusi?

Cu ochii tristi privim cum ni se duc departe
Caci fiecare om se duce pe-al sau drum
Si zestrea lui e-nvatatura de la mama,de la tata
Si Dumnezeu ce-i va purta oricand.

Suntem legati prin legaturi de sange
De Dumnezeu am fost asa legati
Si fiindca legatura asta nu ajunge
Prin jertfa Lui Isus noi suntem frati.

Si-atunci cand sangele cerseste razbunare
Si-ajungem patimasi sa fim
Atunci Isus ne cheama la altare
Si-n fata jertfei Lui invatam cum sa iubim.

Iubim si acceptam chiar despartirea
Putem de vai si dealuri despartiti sa fim
Dar ii purtam pe bratul rugaciunii
Caci noi putem prin Duhul Sfant uniti sa fim.

Barbatii par sa fie mult mai tari
Si parca n-ar putea sa planga
Durerile ascunse sunt mai mari
Doar Dumnezeu mai poate sa le stinga.

Acum copiii nostri sunt cu noi
Ne bucuram dar parca ne si doare
Am implinit porunca Celui Sfant
Deci sa ne lasam puii ca sa zboare!

Asa e viata noastra pe pamant
Sunt intristari si bucurii
Dar noi suntem cu Dumnezeu in legamant
Si asteptam eterna Sarbatoare!