La umbra aripilor Tale

Când voi fi izbăvit de acest trup de moarte
Și când se va-ncheia a vieții mele carte,
Doresc cuprins de dor, umil a mă proșterne
'Naintea ființei Tale sublime și eterne.

Să plâng preafericit la sfintele-Ți picioare
Sub mângâierea Ta ce n-are-asemănare
Și ochii să-mi ridic, Isuse, înspre Tine;
Sorbind privirea Ta, să uit de tot de mine.

Nu mă voi sătura de chipu-Ți niciodată,
Nici de făptura Ta atât de minunată!
Răsplata cea mai mare și-adânca-mi bucurie
Rămâi, Isuse dulce, pe totdeauna mie.

Nu merit nicio slavă și nicio răsplătire,
Mi-ar fi de-ajuns la piept să simt a Ta iubire,
Să-mi odihnesc acolo ființa-mi obosită;
De pacea Ta deplină să fie copleșită.

Cu cei dragi împreună aș vrea atunci, Isuse,
Să-Ți contemplăm splendoarea și tainele nespuse;
Să Îți cântăm cu sfinții de-a pururi osanale,
La umbra fericită a aripilor Tale.

Amin.

8 iulie 2013