La trâmbița Răpirii

O, dragii mei frați și surori
De-ați ști ce uneltește
Cel Rău prin cruzii slujitori
Și cum spre voi răcnește,
De ați privi în viitor
Ce vine peste lume,
Ați sta atât de arzător
În post și rugăciune!
De-ați înțelege prin Cuvânt
Că-i timp de cercetare,
Că Harul de pe-acest pământ
E-aproape de plecare,
O, cât de iute-ați renunța
La pofte și la fală
V-ați despărți de lumea rea
Și-ați face rânduială!
Pofte și dumnezei străini
Ați arunca afară
V-ați îmbrăca precum albi crini;
Liberi de-orice povară
Ați aștepta cu-atâta dor
În straie de serbare
Cu ochii țintă către nori
Măreața Sa chemare!
Căci vine Mirele Isus
Puțin, puțin mai este
Până ce-n noaptea grea, de sus,
Suna-va peste creste
Pentru acei ce au vegheat
Chemarea nemuririi,
Iar sfinții se vor înălța
La trâmbița Răpirii!
Mireasa sfântă va pleca
De-aici pe totdeauna
La nuntă-n ceruri va intra
Și va primi cununa!
*
Cât încă-i Har, mai vă sfințiți
În vorbă, gând și-n faptă
De vreți la El să fiți răpiți
În slava ce v-așteaptă!
Mai este loc de sfinți pe nori
Și chiar în cer la nuntă
Mai sunt scaune de sărbători
Acolo-n Casa sfântă!
Mai sunt veșminte de-mbrăcat
Pentru a fi-n Mireasă
Mai sunt cununi de așezat,
Mai sunt locuri la masă!
*
O, dragii mei, timpu-i trecut
Și noapte e în lume
Se pregătesc azi mult prea mult
Cei răi de un alt nume...
Se aliniază uneltiri
Și se câștigă lupte
Pe-acest pământ cu răzvrătiri
De duhuri nevăzute.
Rugați-vă, surori și frați
Să vi se dea putere
Și aripi albe să plecați
Spre zări de mângâiere!
Ca nu cumva să vă jeliți
Că ați pierdut Răpirea
În timp ce sus, atâția sfinți
Primi-vor răsplătirea!