La Tine vin așa cum sunt!!...

La Tine vin așa cum sunt! ! ...


Tată la Tine vin cum sânt
O parte duh, una pământ,
Mă străduiesc să-Ți semăn Doamne
Ție mă rog nu la icoane

Că acestea-s plăsmuiri
Deși pot chip reprezenta
Cu scop de-a ne arăta
Sfinți din împărăția Ta(? !)

Dar al lor chip ajuns-a oase
Care-și pierd chipul omenesc
Tatăl și Tu cunoști Hristoase
Și Duhul de ce dăinuiesc...

Lipsite de duh dorm milenii
Până la împlinirea vremii
Când duhul le pune-n mișcare
Reproducând pe fiecare
Să cear-o viață viitoare

Refăcute se găsesc
Într-un chip duhovnicesc
Multe din ele-au fost salvate
Dar celelalte judecate
Fiind găsite vinovate! !
Primind o veșnică moarte...

Domnul păcatul o să-l șteargă
Și celor ce-au trăit sub lege
Fiindcă Hristos o lume-ntreagă
Părtașă lui treptat alege
Și-i scapă de fărădelege

Și trupul-acel bun fiind sau rău
Îl zămislise DUMNEZEU
Și un fragment din noi dragi frați
Ne arată vinovați

Și cei care nu-s scriși în carte
Rămân cum sunt pe mai departe
Părtași în cea de-a doua moarte
De Hristos sunt alungate

Fiind necunoscute lui
Și nici turmei Domnului
Domnul transformă duh și lut
În acel om de la-nceput

Purtând ceva din Creator
Un Duh restant ocrotitor

Mi-e foarte greu să cred că-s vase
Vechile grămezi de oase
De nu-i timpul duh a primi
Lor te închini ca la stihii

În sinea mea așa gândesc
Și nutresc în sinea mea
Că n-au nimic Dumnezeiesc
Decât când duhul le-o mișca

Îngeri te-opresc să li te-nchini
Ci doar Celui ce-a purtat spini
Spini mari ce răni i-a provocat
Adevăratul Împărat

Cel Care viața și-a dat
Fiind cu sufletu-mpăcat
C-atâta popor a salvat
Și e acum cu Cel PREAÎNALT

El ne-a creat și Tatăl Său
Venit din Duh și neam iudeu
În veci să fie preamărit
Cel prin Duh adeverit

Văzut schimbat, slăvit să fie
De Petru, Iacov și Ioan
În imaginea cea vie
Isus cu Moise și Ilie
În strălucirea ce-o să fie
Când o să-l lege pe Satan

Ale lor oase uscate
Fiind cu totul mutate
În sfânta DOMNULUI Cetate
Asta ca probabilitate

Din corturi fiind eliberați
Aleși de Tatăl și-nnălțați
Ei pe pământ nimic n-aveau
Dar prin duh cerul îl primeau

Un duh rebel și-ntunecat
Curând se-ntoarce în Abis
E Șarpele care-a stricat
Tot ce-a putut în Paradis

El va fi ars neâncetat
De-un foc de la-nceput aprins
Să ne rugăm toți Lui Isus
Să-ntindă mâna peste cei
Care ziceau că sunt iudei
Care sperau s-ajungă sus
Care n-au fost iertați și nu-s! !

Tată de ceva am greșit
În pretinsa-mi poezie
Greșeala mea n-aș vrea să fie
De Tine ținută
Fiindcă știu cât m-ai iubit! ! !
De Fiul Ți-ai țintuit...

Blându Ioan