LA TINE DOAMNE… (din vol. Să ai ce să pierzi...) 2007

Eşti tot ce am, la Tine Doamne

toate ideile adun, să înţeleg viaţă şi moarte,

să nu ajung un mic nebun, care le ştie el pe toate;

eşti tot ce am, la Tine Doamne

lacrimi în glob colecţionez, văzute doar de Tine, poate,

mă vor ruga să evadez…se dă o filă dintr-o carte,

iar eu înaintez…

eşti tot ce am, la Tine Doamne

ridic şi frământări şi basme,

când mierea este o amară şi focul rază boreală,

te regăsesc să mă înalţi mai sus de brazii din Carpaţi;

şi cald are să-mi fie…peste lacrimi uscate

aşez o poezie şi picturi abstracte;

eşti tot ce am, la Tine Doamne

îmi văd Sfârşitul şi Începutul,

când nu întrezăresc trecutul

mi-arăţi o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare…

să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers

la Tine Doamne poposesc;

eşti tot ce am, ce am primit…

un plus şi minus Infinit,

un Început şi un Sfârşit…

copyright Cristinela Ghinescu_2007