La Tine am venit...

La Tine am venit...

La Tine am venit, Isuse!
Cu sufletul greu şi-apăsat
Şi duhul mâhnit şi-ntristat,
Şi dovezi ce-au fost aduse
Prin Cuvânt m-au luminat.

M-au sprijinit în credinţă
Pe drumul vieţii străbătut,
Şi când în duh m-a durut,
M-au întărit prin suferinţă
De cate ori am fost căzut.

M-au sprijinit, să mă ridic
Şi umilit să merg cuminte,
Având în faţă nişte ţinte,
Să nu descurajez nici pic,
Privirile, să-mi ţin-nainte,

Luminându-mi pe cărare
Paşii vieţii mi-a îndreptat
Spre Jertfa ce m-a salvat
Şi am aflat cât e de mare
Iubirea ce-ai demonstrat.

Descoperită prin Jertfirea
Pe crucea greului Calvar,
Iubire-I cel mai mare dar,
Căci a dat lumii mântuirea
În sfântul şi sublimul har!

M-oi strădui în ascultarea
Iubirii, pentru totdeauna,
Şi viaţa-mi voi trăi întruna
Dorind să fiu în alergarea
Celor ce-or primi cununa!

Flavius Laurian Duverna
22 mai 2008