La sfarsitul zilei

1. Privesc tăcut în urma mea o Doamne
La ziua care tocmai s-a sfârşit,
Şi-mi pun acum o ultimă-ntrebare
Cât timp din ea Ţie ţi-am dăruit?

2. Când ochii mi-am deschis în zori de zi,
Văzut-au ei deplina-Ţi bunătate,
Sau am plecat grăbit, uitând a-Ţi mulţumi
Că ai vegheat asupra mea întreaga noapte?

3. Urechea mea a fost deschisă oare,
Când glasul Tău suna din cer atât de blând,
Să mă opresc o clipă să îţi ascult chemarea
Şi sfatul plin de-nţelepciune din al Tău Cuvânt?

4. Mi-am aplecat genunchii ‘naintea feţei Tale
Şi cu recunoştinţă să vin să mă închin?
Sau alte lucruri ce credeam că-s importante
Mi-au luat din timpul ce era doar pentru Tin’?

5. Din miile de vorbe ce le-am rostit în grabă,
Câte din ele oare pe-un om l-au ridicat?
Au fost cuvinte blânde sau au făcut vreo rană
În sufletul cuiva nemângâiat?

6. Mi-ai dăruit atâtea lucruri minunate
De care să mă bucur pe deplin,
Oare le-am observat mai îndeaproape
Sau am trecut nepăsător, făr-a zâmbi?

7. Mi-ai arătat de-atâtea ori iubirea-Ţi mare,
Şi grija mi-ai purtat în fiecare zi,
Iar eu Te-am întristat şi ţi-am adus ruşine
Când am uitat adânc a-Ţi mulţumi.

8. Mai iarta-mă o dată, te rog, o, Domnul meu,
Şi ia-mă langă Tine, să fiu pe veci al Tău.
Să te slăvesc din suflet şi să iţi cânt mereu,
Căci Tu din veşnicii eşti Salvatorul meu.

9. Iar mâine de-mi vei da în dar o nouă zi,
Ajută-mă să o traiesc doar pentru Tine.
Şi-ntregul gând să-mi fie îndreptat spre veşnicii,
Spre locul ce l-ai pregătit şi pentru mine.