La Sărbătoarea națiunii

Se-ncinge-a sărbătoare calendarul
Și-n pragul iernii zările iau foc,
De ziua-n care s-a topit hotarul
Să stea din nou românii la un loc.

Unirea este dar din ceruri, Doamne,
Căci Tu ai strâns românii-n palma Ta,
Când la sfârșitul zbuciumatei toamne
Un vis din veac la Alba se-mplinea.

Intra în iarnă altă Românie,
Cu fulgii scânteind în trei culori,
Cu munți purtând pe sub cojoace ie
Și tulnice-nflorind printre ninsori.

Acestea-s toate daruri de la Tine
Pe care în extaz le clopoțim,
Dar ce-i Unirea pentru noi, Divine,
Când născocim orice să ne-nvrăjbim.

Vor fi în vatra Albei iar tribune
De unde se vor împărți gogoși,
Dar nu vor reuși să ne adune,
Ci ne vom inflama suspicioși.

Dă, Doamne, peste Alba o ninsoare
Cu fulgi de dragoste și har divin,
Ca la această mare sărbătoare
În Numele Tău sfânt să ne unim.

Și-ngenunchind în unanimitate,
Sub brazii Apusenilor vuind,
Să dăm Unirii straie noi, curate,
Cântând cu toții-al dragostei colind.

Siegen, 27 noiembrie 2025