La poarta Harului

La poarta Harului

La poarta harului prea sfânt
Purtând a morţii blestemare,
Voinţa-mi plec şi duhu-nfrânt
Să găsesc pace şi îndurare.
Mi-e sufletul greu şi-apăsat
De prea multe negre păcate,
Dar Doamne, vreau eliberat
Să fiu în sfânta Ta dreptate!

Pătruns de marea Ta iubire,
Azi îndrăznesc să Te implor,
Să-mi înnoieşti întreaga fire
Să-mi torni balsam alinător!
Să cauţi milostiv spre mine
Şi-n harul mare, -mbelşugat,
Dureri ce am să mi se-aline,
Să fiu o, Doamne, vindecat!

La poarta harului Tău mare
Eu cad zdrobit de suferinţă
Şi-n prosternare şi-nchinare
Ruga-mi Ţi-aduc în umilinţă:
Oh, lasa-mă Doamne Isuse!
Să-Ţi spun păcatele în plâns,
Căci răni multiple şi nespuse
În suflet ele s-au tot strâns!

Locaş nedemn am devenit
Căci păcatul, prin momeală,
El tot lăuntrul mi-a zdrobit
Şi casa-mi, de Tine-i goală!
Nimica bun, n-aduc la Tine,
Decât mulţimea de păcate,
Prin lacrime şi prin suspine,
Şi prin dureri, nevindecate!

La poarta harului... azi vin,
Recunoscând că-s vinovat,
Cu răni pline de-amar venin
Din mreaja celui rău scăpat.
O, ascultă-mi glasul rugător!
Şi-n mila-Ţi nespus de mare
Fi-mi milostiv, fi-mi Salvator,
Şi dă-mi speranţă-n alinare!

Fiinţa întreagă îmi cuprinde
Cu sfinte frânghii de iubire,
Şi timpul cel de har întinde,
Să intru în scumpa izbăvire!
Să practic sfânta pocăinţă
Şi tot ce-i rău, să biruiesc,
Şi printr-a flacărei credinţă
De dragoste să mă topesc!

La poarta harului, voi bate
Din inimă, cu-n veşnic dor,
Să-mi ştiu păcatele iertate
O, iubit şi Sfânt Mântuitor!
Iartă-mă prin al Tău sânge,
Şi spirit nou, pune în mine,
Priveşte-mi inima ce plânge
Când greşit, eu vin la Tine!

Mă scoală acum din agonie
Şi poarta harului prea sfânt
Deschide-mi pentru veşnicie
Să intru-n sfântul legământ!
Revarsă-Ţi multele îndurări
Şi peste inima-mi zdrobită,
Şi-n orice grele împrejurări
S-o faci de-a pururi fericită!

Flavius Laurian Duverna
28 mai 2008