La început și la final(variantă îmb.)

La început și la final(variantă îmb.)


La-nceput pe pământ n-a fost greu,
Pentru că eram în mâna Lui DUMNEZEU
A fost foarte greu mai apoi,
Pentru agricultor și crescătorul de oi.

Căci la-nceput, alungat din Eden
Omul aceste două îndeletniciri avea,
De-acestă dată, nu trăia etern
Iar munca depusă foarte obositoare
Devenea! ...

Și pe măsură ce ne înmulțeam
Prin multe necazuri treceam,
Dar nu așa, mari ca ale Lui Iisus
Când trăia pe pământ,

Și pe ucenici îi învăța îndeajuns,
Cu scopul de-a uni pe discipolii lor,
Sare ce pământul să-l facă iar Sfânt
Prin Cuvântul sonor,
Al Domnului Domnilor...

Oare-au fost și de curând destule rele
Dar le-am trecut și nu-mi mai aduc
Aminte de ele! ? ? ...
Când Sângele Domnui, nu-l cunoșteam
Nu știam multe despre DUMNEZEU și Despre Avraam...

Eram un suflet rătăcitor, chinuit
Până ajunse molestat, alungat
Și negrăit de-njosit
Suflet îndurerat, biruit,
De prieteni părăsit și umilit

Atunci Domnul, într-un anume ceas
A făcut o minune și m-a scos din impas,
Și m-a miluit și m-a mântuit
Fie Numele Lui înălțat și mărit! ! ...
Am lăcrimat de bucurie că m-a găsit! ! ...

Fusesem mereu singur, căutând un prieten fidel
Care-mpreună cu mine, va fi în furtună,
N-aș fi crezut că va fi chiar Acel,
Ce mi se arătase ca o minge de lumină,
Ținut de Maria pe braț și pe mână,

Și ea fiind un cerc de lumină! ...

Vedeam, nori de sânge, mergând spre Apus
Eram tulburat și-de frică străpuns,
Dar nu cum a fost de lance, în coastă Iisus...
Mi-a dat dup-o lună și mai bine de post,
Liniște pace și tihnă și har ca Evanghelia
S-o cunosc! !

Eram încă dărâmat moral
Cuprins de-o tristețe fără egal,
Dar tristețea Lui Isus cea de moarte
Atent mă făcuse, să-L caut în ”Carte”
Cartea ”vieții celei fără moarte”

M-a ospătat cu Sânge și vin
Învrednicit de-un nume creștin,
Curajos devenind
Cu Cristos m-am împăcat,
El de la-nceput mă iubea și mi-a arătat,

Cum propriul popor, L-a condamnat
Cerând lui Pillat a fi crucificat,
Fiindcă poporul, credea soborul
Urmându-l și nu pe Învățătorul,
Am înțeles din modestia Lui
Din coasta, străpunsă și urmele de cui,
Că a murit pentru mine odat
Și pentru-ntunecatul meu mare păcat,

Nu zic ca Petru că-n moarte-l voi urma
Dar zic:
-Fie Dumnezeule voia Ta
Acum și apoi și pururea! ...
Tu Doamne, Fiul de DUMNEZEU Preaiubit,
Dup-a mele păcate, nu m-ai osândit

Iar când lumea de mine se depărta,
Mi-ai dovedit Iisuse prietenia Ta! ...
Parcurg acum multe lucruri bune,
Și stau lângă Tine, nu-mi pasă de lume
Lumea se naște trăiește și trece,
Eu la Tine veșnicia voi petrece! ...

Sunt tare fericit de mântuirea mea
Ia-mă Doamne când o să iei Biserica! ! ! ...
Pe pământ la sfârșit va fi greu
Dar rămânem noi, Iisus și DUMNEZEU
Duhul, pământul și cerul Său

Aleluia

Blându Ioan
17.09. 2025.