La inceput de an

La început de an.

de: Bejenar Valentin

Iată fraților se știe,
Am pășit în noul an.
Astăzi este prima lună,
Prima zi eu știu, ca știi.

Prima zi e foarte dragă,
Pentru fiecare om.
De e mare sau e tânar,
Ăsta-i omul muritor.

El se bucura într-una,
De viața s-a frumoasă
Dar... i-a stai că se deșteaptă,
Și privește în pridvor.

În lăuntru-l case-i sale,
Sus în colț,
Într-un ungher,
Într-o ramă prăfuită,

Ce n-a fost de mult privită...
Era chipul său când a fost tânăr.
Eu eram la casa mamei,
Eu eram atunci fecior.

Veselă-i era privirea,
Toată fața îi lucea,
Plinătatea din Scriptură
Se cunostea că-l însoțea.

Dar astăzi se uită dânsul
În oglindă zăpăcit,
Gâfăia de parcă
Lupul a zarit.

Vai... viața mea trecu-se,
Cum de eu nu m-am gândit!
Mă așteaptă solul morții,
Vai de mine, nu-i târziu?

Când eram la casa mamei,
Eram sub ocrotirea ei.
Merge-am des la adunare,
Și-i eram pe placul ei.

Făce-am tot ce este bine,
În Scriptură eu citeam.
Mă rugam prin Duhul Vieții,
Și pe toate le-mpline-am.

Nu aveam grijă de lume,
Și de-al ei murdar trecut.
Și nici capul plin cu rele,
Precum alții, l-au avut.

Dar de-o bună vreme-ncoace,
Capul mare, mi-a crescut.
Cu atâta cunoștință
Despre tot ce e firesc,

Căci dacă m-ași pune
Despre toate să vorbesc,
M-ați considera un geniu,
Cine știe, ce-ași fi eu... ?

Dar asta, nu-i e realizare,
Ba o pierdere de timp.
Căci în via ta o Doamne,
Niciodată n-am muncit.

M-am lăsat de adunare,
N-am mai vrut s-aud de ea.
Mi-era greu s-ascult o slujbă,
Sau să mă implic în ea.

Mai degrabă la bazar!
E mai multă lume acolo,
Nu-i o atmosferă rea
Cum o stiu mai toți bătrânii!

Asta e parerea mea,
Și n-ascult de cineva.
Ce se leagă-ntotdeauna,
Ce-are cu viața mea?

Eu nu vreau s-ascult de nimeni,
Nimănu-i nu i-am permis,
Ca să-mi spună, odată-nfață,
Căci pe loc, l-ași fi plesnit.

Dar în ziua asta Doamne,
Tu m-ai cercetat adânc.
Tu-ai luat a mea mândrie,
Și m-ai făcut un om plăpând.

Mi-ai deschis Tu ochii minții,
Inima Tu mi-ai schimbat.
Și să înțeleg, eu iarași
Căci Tu pe mine m-ai iertat.

Nu că eu eram un geniu,
Mai înțelept Doamne ca toți.
Ci a Ta milă Isuse,
Pentru omul păcătos.

Doamne azi de prima zi,
Hotărâre am luat,
Ca să merg la adunare,
Nu cu marfă de vânzare.

Vreau să fiu, un om smerit,
Nu un mândru pocăit.
Vreau să fac tot ce voiești,
Și de rău să mă feresc.

Vreau să dau la cel sărac,
Nu sa fiu doar eu bogat.
Vreau să merg, eu în lucrare,
Nu să stau în nepăsare.

Și voi toți mă auziți,
De voiți, vă pocăiți,
De nu vreți veți fii legați,
Și în flacări aruncați.

Astăzi când începe anul,
Hai să pofităm de harul.
Lui Isus venit de sus,
Care viața ne-a adus.

Căci în curând noi vom cânta,
Când vom sta la masa Sa.
Și cu toți vom intona:
GLORIE, ALELUIA.