´´La greu...´´

´´La greu...´´


Te chem Isus iubit, Te chem in viata mea...
Caci nu stiu clipa-n care, eu nu voi mai exista.
Si de viata-mi scurta, pe acest pamant...
Eu voiesc doar Tie, ca sa Îti slujesc.


De atatea ori, Isuse, atunci cand mi-a fost greu,
Ma bucur ca Te-am avut pe Tine, Domnul meu, Dumnezeu
Caci gandurile negre ce, pace nu-mi dadeau...
Le-ai luat cu Mana-TI, caci fierbinte ele ardeau

Si n-am inteles eu oare indeajuns, voia Ta?
De am ajuns sa caut la oameni, ce nu trebuia.
Dar rautatea lumii, ce atata e de mare,
In loc sa ma ajute, mai rau imi facea.


Firava si naiva, venita cu sufletul curat,
In foarte scurt timp, el s-a preschimbat.
Caci, iata, eu la oameni, de atatea ori, am alergat
Si nu-Ti vedeam eu, Mana, ce spre mine se intindea.

Cu atata drag, un glas, mereu imi soptea,
Sa Îti deschid Cuvantul, mangaiere sa imi dea
Dar inima-mi ranita, iata, nu mai credea,
Ca poate fi acolo, chiar si Cineva
Ce imi vorbea duios, si pace sa imi dea.

Si asa trecut-am prin multe incercari,
Pana aflat-am eu, de ale Tale mangaieri.
In ziua-n care Tu, ochii mi-ai deschis,
Gasit-am o pace de nedescris

Si mi-ai aratat ca stii tot ce am zis,
Ca inima-mi plangea, si plina de durere era,
Iata, Tu, o, Doamne, Tata, aceasta o stiai.


Atunci, plina de lacrimi, inima-mi plangea,
Caci iata, si durerea, inima-mi strapungea
Dar ,invatam atunci ca, toate le cunosti
Crezand din nou in Tine, vazut-am ca ai fost langa mine.

Probababil, orice incercare, de fel e menita,
De Domnul a ma apropia, desi nu e dorita,
Caci astfel eu gasit-am putere, iar, din nou,
Pe genunchi varsandu-mi inima zdrobita

Si credinta iar, din nou, a aparut,
De aceasta data, in oameni, nu m-am mai increzut.
Si atintindu-mi privirea doar catre Isus,
Am vazut si izbavirea, venita mereu de sus

Caci Domnul ascultata-mi glasul, cand sincer ma aplecam,
Cu inima-mi zdrobita, mangaiere cautam.
Intelesam astfel, un lucru foarte clar,
Mare e Domnul meu, si niciodata omul,
Nu e mai valoros ca Dumnezeu

Cugetat-am astfel, la fata omului sa nu mai merg,
Ci sa privesc spre Acela ce, inima-mi asculta
Caci in orice ceas al vietii, sufletu-mi cunoaste
Si nu e schimbator ca omul nostru-n toate.