La granița uitării

La granița uitării stau îngenuncheate
Amintirile, cerșesc un strop de pâine
Și un căuș de rouă, o Rază, un mâine,
Sub cupola nopții rănite sunt, de moarte.

La maluri de album trag estompate file,
Atacul psihotronic le-amenință tăios,
Să șteargă Legământul, Jertfa Lui Cristos,
Comoara Credinței, clip-uri infantile.

Eu cred, Stăpâne Tată, că nu mă vei lăsa
Să uit de Tine, să uit care mi-e rostul,
Mi-ai pregătit o Țară și mi-ai plătit costul
S-ajung în Locul veșnic, Împărăția Ta.

Să chiuie văzduhul, săgeți în jurul meu,
Cuvântul Tău alină potop de decibeli,
Tragi linie sub toate, le ții în socoteli,
Dragostea Ta mi-e scutul, mărite Dumnezeu.

Nu-mi lăsa Doamne, mintea ca fiu risipitor,
Păzește-mi, drag Isus, întreaga avuție,
Din sfinte amintiri- la tril de ciocârlie,
Îngenunchez smerită, în părtășia lor.

La granița uitării stau îngenuncheate
Amintirile, cerșesc un strop de pâine
Și un căuș de rouă, o Rază, un mâine,
Stăpânul meu Isus, în mâna Ta sunt toate.