LA DRUM

LA DRUM

Pornesc din nou la drum cu Tine.
Şi dorul meu cel călător
Spre ţărmuri noi din zări senine
Te vrea Isus, Ocrotitor.

Da, ştiu, Tu urmăreşti o ţintă
Şi pasul Tău nu e-n zadar.
Când calea mea vrea să Te mintă
Mă-ndreaptă Tu cu-al păcii har.

Nu Tu, Isus, să vii cu mine,
Nu acest lucru eu l-aştept!
Ci-aş vrea să Te urmez mai bine
Căci drumul Tău e cel mai drept.

Am rătăcit ades prin lume
Crezând mereu că mă-nsoţeşti.
Dar niciodată sfântu-Ţi Nume
Tu cu păcatul nu-L uneşti.

De-aceea-mbracă-mă-n dreptatea
Ce n-o pot nicăieri găsi
Căci doar prin ea am libertatea
Să Te urmez în orice zi.

Eu ştiu că-ngustă Ţi-e cărarea
Şi-n zori de zi şi în amurg.
Dar Ţi-am citit în ochi iertarea
Ce-mi dă putere s-o parcurg.

Pornesc din nou, Isus, cu Tine
Călcând pe-al inimii tumult..
Nimic nu cer azi pentru mine:
Doar glasul Tău vreau să-l ascult.

S-aud în el imnul Scripturii
Şi psalmii florilor de crin
Şi simfoniile pădurii
Ce se îmbracă-n strai divin.

Să sorb nectarul fericirii
Din glasu-Ţi sfânt, maiestuos,
Şi armoniile iubirii
Din cerul Tău cel luminos.

Şi-oriunde-ajung în astă viaţă,
De mi-ar fi crucea cât de grea,
S-aud în orice dimineaţă
Tot ce-mi destaină vocea Ta.

Pornesc pe-acelaşi drum cu Tine
Şi mă întreb uimit mereu:
„Cum poţi să duci spre zări senine
Un păcătos precum sunt eu ?”