La ceasul înserării

La ceasul înserării

A mai trecut o vreme de-ndurare
Un timp de cercetare pregătit
Pentru ființa ta în căutare
De un locaș măreț și mult dorit.
​​​​Prin încercări și lupte pe cărare
În contra uneltirilor lumești
Trecut-ai biruind în alergare
Cu ochii spre răsplățile cerești.
Cu înc-o zi timpul de așteptare
S-a mai scurtat și încă mai ai har
De pregătire și de căutare
De un locaș ce ți se-oferă-n dar.
La ceasul de-nserare cu smerire
Te-apleci în rugă pentru-a-L preamări
Pe-Acela necuprins, plin de iubire
Ce te cunoaște și te va păzi.
Dorești să-I mulțumești pentru că-n toate
Clipitele ți-a fost Bun ajutor
Și te-a salvat prin a Lui bunătate
De Domn Preamare și de Bun Păstor,
Dar știi că pe-a ta cale nu în toate
L-ai ascultat și l-ai urmat smerit
Că fapta ta n-a fost cu bunătate
Și glasul tău ades nu L-a cinstit.
Știindu-te murdar pe-a ta cărare
Și prea nevrednic de atâta har
Adânc plecat îi ceri grabnic iertare
Și cu-al Lui braț să Te ridice iar.
Îl rogi să Te îmbrace cu tărie
Ca pe cărarea Lui să'naintezi
Zi după zi mereu cu bucurie
Și doar în El cu drag să te încrezi.
Îl rogi pe cale să îți dea lumină
Să înțelegi deplin Cuvântu-I Sfânt
Și curățit să umbli fără vină
Spre-a fi exemplu pe acest pământ.
Atâtea ai să-I ceri, dar prin credință
În El te-ncrezi și știi că va lucra
Îi mulțumești plin de recunoștință
Și-I ceri atâta: , , Fie voia Ta".