L-am căutat pe Domnul

L-am căutat pe Domnul, în mijloc de furtună, și l-am găsit că-ndată, furtuna a oprit,
L-am căutat și-n vremea, cea plină doar cu soare, și-n ea îl întâlnisem, pe Domnul meu iubit.

Dar și în încercare, eu l-am văzut căci mie, cărarea spre ieșire mereu mi-a luminat,
Să am doar biruință, să nu fiu eu în viață, un pom ce-n încercare, el este clătinat.

L-am căutat pe Domnul, din zorii dimineții, în ea eu îl găsisem căci până în apus,
Cu El mereu de mână, prin orice întâlnisem, treceam cu ușurință, eram acel ajuns.

Dar și-n lăsarea serii, prin miezul cel din noapte, mereu numai cu Domnul, spre răsărit mergeam,
Oricât era de lungă, sau mult prea-ntunecată, în răsărit de soare, cu Domnul ajungeam.

L-am căutat pe Domnul, pe drumul din pustie, și în pustiu izvorul, de viață l-am găsit,
El mi-a umplut și pieptul, și inima de dorul, ce-l am și azi... el arde, mi-e dor de Cel iubit.

Dar l-am văzut întruna, și-n multe suferințe, când El doar lângă mine, în ele rămânea,
Vre-o dată n-am fost singur, în nici-o suferință, dar n-am fost nici în vale, din ele mă scotea.

L-am căutat pe Domnul, în visele din noapte, prezența Sa divină, mereu le împlinea,
Pe aripi de iubire, cu vise împlinite, și azi alerg spre ceruri, pentru-al îmbrățișa.

Ca-n viață o dorință, mi-a mai rămas... ea este, la pieptul Lui întruna, să plâng de bucurii,
Când voi ajunge clipa, eu știu că de acolo, vom fi o veșnicie, noi doi... în veșnicii.
Amin(diana)