L-ai trimis Parinte...

L-ai trimis Părinte...

L-ai trimis Părinte chiar pe Fiul Tău
Jos în lumea urii şi-a necurăţirii
Să înnobileze chiar şi pe călău
Să smulgă omenirea din adâncul hău
Şi s-o-mpace apoi cu legea-nfrăţirii.

L-ai trimis la noi pe cerescul Rege
Să ne integreze în Regatul sfânt
Să ne curăţească de fărădelege
Iar pe diavol în lanţuri să-l lege
Să ne-aducă-n inimi noul legământ.

S-a-ntrupat în iesle nu-n palat luxos
Ca toţi s-aibă intrare în divinitate
Apoi, mai presus de stele în plai luminos
Să audă glasul cel blând şi duios
Ce i-a smuls din beznă şi singurătate.

Pe eternul Logos aici L-ai trimis
Să înlăture din noi ura, ignoranţa
Să ne-ncredinţeze că Ceru-i deschis
Să ne scoată din adâncul abis
Să vedem lumina ce-aduce speranţa.

L-ai trimis Părinte chiar pe Fiul Tău
Cu vestea cea bună – de eliberare
Din robia cruntă, de stăpânul rău
Ce voia să tragem doar în jugul său
Parte să n-avem de răscumpărare.

O, Ţi-aduc mărire scump Mântuitor
C-ai lăsat Palatul îmbrăcat în glorii
M-ai găsit pe mine, biet rătăcitor
Mi-ai sădit în suflet focul arzător
Să-ţi predau doar Ţie gândul şi fiorii.

gc/Crăciun 2005