Judecata-i Dumnezeu

Multă judecată astăzi, omului i se aduce,
Când pe cale obosește, când se află la răscruce,
Când pe drum fără putere, el privește-n jos mereu,
Dar judecătorii astăzi, ei nu știu cât el de greu,
Urcă dealul sus pe culme, cu durere și necaz,
Ei nu știu cu câte lacrimi, umezit al său obraz,
El a fost trecând prin vale, atunci când a fost trecut,
Nu cunosc amărăciunea, inima ce i-a umplut.

Multe vorbe se aruncă, înspre omul obosit,
Înspre inima-i zdrobită, multe guri azi se deschid,
Și aruncă tulburate, ape ce-s otrăvitoare,
Care curg fără de milă, care curg fără-ncetare,
Care curg fără dreptate, și lăsând în urma lor,
Răni adânci ce nu-s văzute, ooo... Isuse... care dor,
Lasă-n urmă suferință, și-un izvor de lacrimi care,
De judecători Isuse, e săpat fără-ndurare.

Ooo... Isuse, multe astăzi, sunt păreri ce-s diferite,
Ce hrănesc fără-ncetare, inimile ce-s rănite,
Cu o hrană ca pelinul, care nu vine de sus,
Căci a Ta-i vindecătoare, prin cuvântul care-i spus,
Printr-o gură... cu blândețe, căci prin ea doar Tu vorbești,
Tu o inimă zdrobită, ooo... Isus... n-o nimicești,
Îi dai Doamne alinare, chear de mustri prin cuvânt,
Când ea vine de la Tine, vine printr-un duh ce-i blând.

Voi acei ce stați de-o parte, doar priviți și judecăți,
Domnul v-a chemat la luptă, ca mereu voi să luptați,
N-aruncați pe drumul crucii, celora ce urcă greu,
Piedici prin a voastre vorbe, judecând mereu... . mereu,
Pe acela care astăzi, este-atât de obosit,
Pe acel care pe cale, el privire-a coborât,
Căci a voastră judecată, este pasul înapoi,
Ca să nu luptați pe cale, cu acel ce-i în război.

Aplecați-vă privirea-n fața Celui ce e sfânt,
Judecata e la Domnul, și în cer și pe pământ,
Cereți azi a Lui lumină, ca să fiți voi luminați,
Pe acei căzuți pe cale, ca să nu-i mai judecăți,
Cereți dragostea cereasca, să-l iubiți pe cel căzut,
Pe acel ce lupte grele, el pe cale-a cunoscut,
Cereți astăzi de la Domnul, haina milei să vă dea,
Ca să fiți azi plini de milă, fără a mai judeca.