Jertfa multumirii

JERTFA MULŢUMIRII

Şi-azi jertfa mulţumirii o înălţăm smeriţi
Ştim Tată adorat: suntem ai Tăi iubiţi
Suntem în paza Ta; Tu singur nu ne laşi
Spre ţinta de Lumină îndrepţi ai noştri paşi
Ne-nsufleţeşti viaţa cu Duhul Tău cel Sfânt
S-avem oricând privirea dincolo de mormânt.
E ziua mulţumirii, e zi de bucurie
Suportul Tău ne-ajută să stăm la datorie
Iubirea Ta adâncă e-un dar ce nu apune
Venim ’naintea Ta cu-adâncă-nchinăciune
Ţi-aducem mulţumiri; eşti vrednic de onoare
De-am rătăcit prin văi, tufişuri sau ponoare
Iar ne-ai adus în turmă să nu ne prăbuşim
Ne-i ajutat furtuni şi boli să depăşim
Când am căzut pe cale răpuşi de-ngrijorare
Ne-ai ridicat duios, simţit-am uşurare.
Cuvinte nu-s destule să Te glorificăm
Ce rod bogat ai dat! Şi nu vrem să uităm
Că bunătatea-Ţi mare, nicicând nu se sfârşeşte
Ci, zilnic, vine-n noi, duios, ne cucereşte
Cum să uităm recolta ce-am strâns-o zi de zi?
Avut-am biruinţe şi-avut-am părtăşii
Pe mese n-a lipsit mâncarea necesară
Ne-ai scos cu braţul tare din starea cea precară,
Ai pus elan în noi să-Ţi răspândim sămânţa
S-accepte mulţi viaţa ce-o naşte pocăinţa.
Ne-ai revelat, Părinte, din tainele-Ţi divine
Să fim tari la atacul oştirilor străine
Ne-ai izbăvit de curse plantate în cărare
De-agenţi ce se opun lucrării de Salvare
Şi-n ceasul cel mai greu, cînd fost-am derutaţi
De undele trimise de cei ce nu-s curaţi,
Când nu vedeam Lumina ce poate să dea pace
Şi când potop de valuri veneau să ne atace
Simţit-am suflul Tău, prezenţa Ta sublimă
Ce-aduce-n noi tărie; ne-ncână şi ne-alină.
Cu jertfa mulţumirii venim, azi, la altar
E-o zi de sărbătoare, de rugă şi de har
Cadourile toate din anul ce-a trecut
Sunt o dovadă clară că eşti al nostru scut
Ne-ai dat lumină, aer; ne-ai dat şi sănătate,
Ne-ai uşurat durerea şi marea greutate
Înlăturat-ai piedici din calea spre răsplată
Adus-ai desluşire în starea încurcată.
Betanii au fost multe şi stări de Paradis
S-a împlinit ce-ai spus şi tot ce ai promis
Belşugul de-ndurare s-a revărsat spre noi
Şi răni ai vindecat, ai uşurat nevoi
De-aceea nu ne temem în vremea ce urmează
Că ştim Cine-i la cârmă şi ştim Cine veghează.
’Nălţăm recunoştinţă din suflete curate
Te vom cinsti, mereu, cu multă demnitate
Eşti pentru noi Cârmaci, Părinte, Creator
Iubirea-Ţi ne pătrunde prin fiecare por.
Cu jertfa mulţumirii venim a ne-nchina
Pe Stânca Mântuirii în veci de veci vom sta.

George Cornici/ Sărbătoarea mulţumirii, 2009