Jertfa lui Ilie

JERTFA LUI ILIE

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Iată jertfa lui Ilie
Cum se-aprinde pe-nserate,
Ca o veşnică făclie
Peste veacuri depărtate.

Iată Dumnezeul mare
Îi adună la Carmel,
Ca să ţină adunare
Cu întregul Israel.

Ca să le arate starea
Deplorată şi căzută,
Şi să le dea vindecarea
Cea atât de mult cerută.

"Mergi Ilie, mergi în frunte!
Căci voi ţine-o judecată
Cu poporul lângă munte,
Cu mulţimea adunată.

Mergi din partea Mea şi spune
Că m-au supărat nespus,
Cu întreaga urâciune
Care-au înălţat-o-n sus.

Căci au construit altare
Pentru Baal şi Astartee,
Sărutându-i cu-nchinare,
Cu serbări şi obiceie-

Şi-i întreabă dacă-i bine
Tot ce fac şi tot ce-ndură,
Că s-au lepădat de Mine
Şchiopătând peste măsură!"

"Dumnezeu cu îndurare
Vrea să vă ridice, fraţi!
Să vă facă vindecare
Şi să nu mai şchiopătaţi!

Şi să nu mai faceţi răul
Vechiului apocalipt!
Căci El este Dumnezeul
Izbăvirii din Egipt!

Urâciunea sidonită
Inimile v-a 'mpietrit,
Căci din piatra lor cioplită
Dumnezei v-aţi construit.

Câtă vreme în orbire
Mai aveţi de gând să staţi?!
În această rătăcire,
Şi lui Baal să vă-nchinaţi?

Dumnezeul, ce pe mână
Îl atingi, e ca de gheaţă,
Baal e mort, e o minciună,
E un idol fără viaţă!

I-aţi făcut o adunare
Numai din proorocii seci.
Ia uitaţi ce număr mare:
Patrusute şi cincizeci!

Oameni care-i poartă torţa
Pentru-al vostru cald sărut,
Că-l iubiţi cu toată forţa
Pe-acel idol orb şi mut.

Fraţilor, din adormire
Vă treziţi, din somnul greu!
Şi să facem deosebire
Între Baal şi Dumnezeu!

Iată cele patrusute
Şi cinzeci de văzători,
Hai, chemaţi-i să v-ajute
Să ieşiţi biruitori!

Dacă Baal e-aşa de mare,
Dumnezeu strălucitor,
Hai să-l punem la-ncercare
Înaintea tuturor!

Şi vom şti că el trăieşte
Şi se luptă în război,
Dacă jertfa o primeşte
Azi din mână de la voi.

Construiţi-i voi altarul!
Şi junghiaţi-i un viţel!
Dar să nu aprindeţi jarul!
Focul să vi-l deie el!

Dac-a lui e stăpânirea
Peste foc şi peste zare,
Să-şi arate strălucirea
Ca să-l vadă fiecare!

Însă dacă-i o nimica,
Nu răspunde, nu-i cu voi,
Aruncaţi-o fără frică
Piatra moartă în gunoi!

Pot proorocii să vă-ndemne,
Ei vă pot şi amăgi,
Unde sunt minuni şi semne
Oamenii vor amuţi.

Fraţilor! -strigă proorocul-
Vreţi aşa să-nvingeţi greul?
Cel ce va aprinde focul
Acela e Dumnezeul!"

"Vrem aşa, aşa să fie!
După cum ţi-a fost îndemnul!
În această bătălie
Vrem să biruiască semnul!"

"Puneţi-mă la-ncercare!
-Zice Domnul prin Cuvânt-
Să vedeţi a Mea lucrare!
Să cunoaşteţi că Eu sunt!

Cu aceeaşi libertate
Eu voi proceda la fel!
Dumnezeu să îşi arate
Slava Lui în Israel!"

Şi pornind la acţiune
Ca şi valul peste mal,
Îi făcură rugăciune
Ceata de prooroci lui Baal.

Lemnele erau grămadă
Sub viţelul junghiat,
"Baal, ascultă-ne! să vadă
Toţi că nu ne-am înşelat!"

Însă Baal, - nici o mişcare,
N-are nici o mărturie-
"Hai strigaţi-l şi mai tare!
-Îi batjocori Ilie-

Şi trecând o zi aproape,
Ei se obosiră greu,
Ca să vină, ca să-i scape,
Baal, pretinsul Dumnezeu.

Începură s-aiureze,
Scrijelaţi şi răguşiţi,
Fără să înainteze
Şi să fie sprijiniţi.

Pân' la urmă îl lăsară
După tot ce-au ştiut să spună,
Robii lui l-abandonară
Fiindcă Baal e o minciună.

Atunci plin de bărbăţie
Îl chemă pe Israel,
Marele prooroc Ilie
Să se-apropie de el.

"Fraţilor, din prăbuşire
Să zidim ce-i dărâmat!
Domnul are-o moştenire!
Un popor răscumpărat!

După legea preoţească,
După vechiul Lui chivot,
Israel să-i mulţumească
Printr-o ardere de tot.

După legea seminţiei
Să-i zidiţi altarul sfânt!
Fiindcă noi îi suntem fii
Tatălui prin legământ!

Puneţi piatră lângă piatră
Ca să-i construim Betelul!
Puneţi lemnele pe vatră,
Iar deasupra lor viţelul!

Puneţi apa cea curată!
Puneţi totul cu-ngrijire!
Ca să fie fără pată
Jertfa cea de mulţumire!"

Atunci îndreptându-şi ruga
Către Domnul din pustie,:
"Doamne, ce sunt eu? sunt sluga!
Robul Tău! -i-a zis Ilie-

Pentru ei, cu mijlocire
Vin în faţa Ta, Părinte,
Ca în marea Ta iubire
Să te-nduri, să iei aminte!

Nu-i lovi cu întristare
Pentru toate ce-au făcut!
Iartă-le a lor purtare,
Şi tot răul din trecut!

Scoate-i astăzi de sub norul
Care i-a întunecat!
Să cunoască tot poporul
Doamne că Tu i-ai iertat!

Israel în pribegie
A uitat de braţul Tău!
Doamne, fă-i din nou să ştie
Azi, că Tu eşti Dumnezeu!"

Şi pe când striga proorocul
Mijlocind pentru mulţime,
A căzut deodată focul
Din văzduh, din înălţime.

Strălucire ca de soare,
Foc ceresc, mistuitor,
Tot altarul ca o zare
S-a aprins, ca un cuptor.

Şi-ntr-o clipă strălucirea,
Binecuvântata lavă,
Le-arătă dumnezeirea
Tatălui ceresc din slavă.

De puterea-nfricoşată
Toţi cu faţa la pământ,
Au căzut cu toţi deodată
Înaintea Celui Sfânt-

Căci spre marea lor uimire
Jertfa a fost mistuită,
Jertfa cea de mulţumire
E aprinsă, e primită.

Atunci într-o izbucnire
Ca şi norul din crater,
Toţi cu sfânta mulţumire
Au strigat privind spre cer:

"Domnul cu adevărat
Este Dumnezeul Sfânt!"
Tot poporul a strigat
Proşternaţi pân' la pământ.

Şi se înălţă ecoul,
Glasul celor din pustie:
"Domnul este Dumnezeul
Viu şi Sfânt din veşnicie!"

El şi azi aprinde focul
Ca şi-atunci, ca mai-nainte,
El cutremură şi locul
Dacă ruga e fierbinte.

Dacă jertfa-i fără pată,
Domnul din îndepărtări
Ne răspunde şi se-arată,
Prin minuni şi vindecări

El e singurul ce poate
Să aprindă ce e stins,
El e mai presus de toate
Dumnezeul neînvins.

Iată-l şi cu noi pe cale
Cu acelaşi semn de sus,
Focul sfânt de la Rusale
În Numele lui Isus.

Dumnezeul lui Ilie
El rămâne tot Acel,
Numai noi în pribegie
Ne-am schimbat ca Israel

Dacă nu se şchiopătează,
Dacă nu privim-napoi,
Atunci fraţii-naintează,
Atunci Domnul e cu noi.

Însă dacă urâciunea
Sidonită ne-a străpuns,
Ni se stinge rugăciunea
Fără să primim răspuns.

Aruncaţi pe Baal afară!
Că-s destule milioane,
Căre-l caută şi-l adoră
Răguşiţi pe stadioane.

Nu mai rătăciţi pe drumul
Care duce la pierzare!
Nu vă închinaţi la fumul
De pe-a Baalilor altare!

Haideţi să cântăm cântarea
Cum cânta poporul Său,
Să răsune adunarea:
"DOMNUL ESTE DUMNEZEU!"

AMIN