JALEA TIRULUI

JALEA TIRULUI

(După Ezechiel 26 –27)

Râsul Tirului ajunge
Până-n cer într-un târziu:
„Ha! Ha! Ha!, Ierusalimul
A rămas complet pustiu.

El era cândva o poartă
Pentru Neamuri mici şi mari.
Dar acum e-adânc lovită
Şi zdrobită de tâlhari!“

Domnul pentru Tir vorbeşte
Dându-i un răspuns precis:
„Iată am necaz pe tine
Şi te-arunc din Paradis.

Îţi voi strânge împotrivă
Neamuri mari din patru zări
Să dărâme-a ta cetate
Cu-a negoţului cărări.

Din cetate strălucită
Cum erai în vremea ta,
Vei ajunge-un banc de peşte
Când te voi desfiinţa.

Şi veţi şti cu-amărăciune
Că sunt Domnul cel Preasfânt
Ce vestesc pentru-mplinire
Gloriosul Meu Cuvânt.

Eu aduc din miazănoapte
Babilonul înarmat
Cu mulţi cai şi multe care
Să dărâme-al tău palat.

Vor cădea înalte ziduri
Sub copitele de cai.
Vei cădea ucis în luptă
Sub blestem de veşnic vai.

Toată bogăţia mării,
Mărfurile ce le-ai strâns,
Îţi vor fi atunci luate
Şi vei izbucni în plâns.

Vei rămâne-o stâncă goală
Fără să mai fii zidit
Pentru marea ta mândrie,
Căci Eu, Domnul, am vorbit.

De căderea ta grozavă
Vor rămâne muţi şi reci
Mulţi ce vor vedea măcelul
Cel prin care ai să treci.

Se dau jos stăpânii mării
De pe tronul lor regesc
Şi uimiţi privesc sfârşitul
A tot ce e pământesc.

Şi compun cântări de jale
Ce descriu căderea ta,
Dar napoi pe-a vieţii cale
Ei nu te mai pot chema.“

„Vai, ce groază! Ce cădere,
Şi ce criză te-a distrus!“
Strigă toţi comercianţii
Tirului care s-a dus.

Cine mai era ca Tirul
De frumos şi de bogat?!
El domnea prin strălucire
Şi prin trai îndestulat.

Tu-ai îmbogăţit pe alţii
Într-o lume de mărgean,
Dar azi sfărâmat de valuri
Zaci pe funduri de ocean.

Fluieră toţi negustorii
Că te-ai dus ca simplu om.
Părul lor vâlvoi de groază
Tremură ca frunza-n pom.
***
Orice om, la fel ca Tirul,
Mai curând sau mai târziu
Va ajunge-n faţa morţii
Ca un trist şi lung pustiu.

Dacă, însă, prin smerire
L-ai urmat pe Dumnezeu,
El te scoate la lumină
Când te afli-n ceasul greu.

Dar când salbă ţi-e mândria
Ca şi Tirului străbun,
Ah, opreşte-te, amice!
Vino la Isus, îţi spun.

Viaţa trece ca şi roua.
Florile se veştejesc.
Oare-acesta-i sensul vieţii
Pe tărâmul pământesc?

Da, Isus te poate duce,
Dacă vii la El cum eşti,
Sus în Patria eternă
A luminilor cereşti.