Izvorul viu de mântuire

Izvorul viu de veșnicie, îmi este harul Tău bogat,
Am bucuria mântuirii, doar Tu de grijă mi-ai purtat.

În bunătatea Ta eu Doamne, spre ceruri cale-am cunoscut,
Din fiul cel înspre pierzare, un fiu a-l cerulu-ai făcut.

Curgi peste mine Doamne, sfinte, cu pace, milă și cu dor,
Să Te urmez pe-a Tale urme, să fiu mereu biruitor.

Să nu mă las pierdut în noapte, când valul lumii e greoi,
Ci să rămân legat de Tine, în vremuri bune și-n nevoi.

​În jertfa sfântă de pe cruce, Tu mi-ai spălat trecutul greu,
Și mi-ai deschis o veșnicie, să fiu moștenitorul Tău.

O, ține-mă pe stânca tare, sub scutul Tău ocrotitor,
Izvorul viu de mântuire, Isuse, blândul meu Păstor.

Rămâi cu mine până-n seară, chiar de-mi stă-n față un pustiu,
Doar Tu poți fi o primăvară, un far aprins în ceas târziu.

Cuvântul Tău doar mă ridică, să nu vreau drumu-a ocoli,
De s-or cutremura ostroave, eu știu... cu mine Tu vei fi.

Când nu îmi stă în față valea, iar bate vântul furios,
Mă-ncred în biruința dată, prin jertfa Ta sfinte Hristos.

Când de necazul mă oprește, în grabă cer u ajutor,
Ce vine numai de la Domnul, căci Tu de viață ești izvor.

Când vindecată mi-este rana, dar vine suferința grea,
Simt dragostea ce mă păzește, să ies biruitor din ea.

Pământu-ntreg este o luptă, dar toate au și un sfârșit,
Caci mă îndrept spre fericire, ce-i pentru sfinți un infinit.
Amin