Izvorul

Curat, sprinţar, săltând uşor,
Izvorul curge-n vale,
S-adape orice călător
Ce-i obosit pe cale.

Cum curge printre stânci, voios,
Cu altul se uneşte
Până ajung în vale, jos,
Albia lor tot creşte.

Dar nu-i curat ca la-nceput,
Spălând atâtea maluri,
Spre fluviu apa şi-a făcut
Mari, dar murdare valuri.

În fluviu apele tot cresc
Şi strălucesc în soare,
Înspumegate se grăbesc
S-ajungă pân' la mare.

Pe mare navele plutesc,
Pe timp bun sau furtună,
Şi apa ele-o folosesc.
Dar de băut nu-i bună.

Să ne întoarcem la Izvor
Cu ape cristaline,
Ce curge pentru cei ce vor
Setea să şi-o aline.

Isus e singurul Izvor
De Dragoste şi Pace,
El dă Viaţă tuturor,
Iar Glasul Lui îmi place.

Cuvântul Său dumnezeiesc
Îmi îndulceşte gura
Şi vreau cât timp am să trăiesc
Să cred numai Scriptura.

Să nu amestecăm grăbit
Curatul cu murdarul,
Să nu păcătuim voit,
Că nu înmulţim Harul.

Bea din Izvorul Sfânt, curat,
Cu-ncredere deplină.
Ca să trăieşti neîntinat
O viaţă în lumină.