Izbavirea

Demult, in culmea suferintei,
Zaceam cu sufletul pustiu.
In inima aveam durere,
In ochi doar lacrimi,
Si-ntr-o neagra noapte
Ma invarteam fara sa stiu.

Nu cunosteam ce-i fericirea
Ce simti atunci cand esti iubit,
Si, nici nu ma gandeam vreodata
Ca ar putea sa fie cineva
Sa ma iubeasca, sa ma salveze,
Sa-i pese de ce simt si sa fiu izbavit.

Dar am descoperit odata
Care mi-e rostul pe pamant,
Mi s-a schimbat viata toata
Iubire am primit in suflet,
Aveam acum destula,
ca sa dau si altora din ea
Si-adevarata fericire atunci eu am gasit.

Nu-i un secret atat de mare
Oricine o poate afla,
Poti sa o simti, sa vezi cum umple
Si al tau suflet pe deplin,
Primeste-l doar in a ta inima ranita
Pe Creatorul tau divin.

Pastreaza-ti inma de-acuma
Curata, atat cat vei trai,
Ca Tatal tau ceresc sa poata
Mereu in ea sa locuiasca,
Si fericirea ce-ai simtit-o,
Nicicand de-acum sa nu te paraseasca.