Izbavire

Izbăvire

Ai rupt, demult, la cruce, zăgazurile morții,
Și n- ai lăsat nimica sub deslușirea sorții;
Te- au condamnat la moarte, alături de tâlharul
Ce a băut pe merit, din cupă, - întreg amarul.

Din ochii- ți blânzi de stele lăsat-ai o lumină
Să curgă stropi de viață, să ierte orice vină.
Ca un păgân sunt și eu, și- aș merită calvarul
O cruce și o moarte asemeni cu tâlharul.

Dar, Tu, cel blând și umil, Tu, Mielul fara vină
M- ai curățit prin sânge, m- ai dus către lumină;
Mi- ai dăruit iertare și pace, bucurie,
Un drum ce sigur duce, cu Tine, - în veșnicie.

Azi, umerii- mi ce- odată se prăbușeau sub soare,
Sunt dăltuiți din aripi ce- învață, iar să zboare!