IZBÂNDA

IZBÂNDA


Cât mă bucur, Isuse, cu Tine
de Cuvântul pe care mi-l spui,
şi de harul iubirii senine
ce cu drag Tu îl dărui oricui!

Tu-mi asculţi, scump Isus, rugăciunea
ce în taină mă poartă spre cer.
Glasul Tău îmi aduce minunea,
când mă simt întristat şi stingher.

Tu-mi vorbeşti de izbânda cea sfântă,
chiar când totul îmi pare pierdut.
Şi-apoi văd, cum în luptă se-avântă,
braţul Tău, salvatorul meu scut.

Zac duşmanii acum în ţărână.
Planul lor e pierdut pentru veci.
Faţa Ta numai ea să-mi rămână,
luminând zile calde şi reci.

Vreau din suflet să-Ţi laud puterea
şi să cânt al Tău Nume etern.
Şi să fiu pentru-ai Tăi mângâierea,
care lacrimi pe drum Îţi aştern.

Vreau să-nalţ steagul Tău, Doamne Sfinte,
steag de glorii ce vin din Calvar,
unde dragostea Ta cea fierbinte
s-a jertfit pentru-al lumii amar.

Şi să spun fericit izbăvirea,
ce din ceruri o dărui mereu,
celor care aleg nemurirea,
când străbat drumul lumii cu greu.

*
Ascultaţi deci acum Vestea Bună
voi, trudiţii cumplitului jug,
El, Isus, vă oferă cunună
şi odihnă şi har din belşug!

Numai credeţi-I astăzi Cuvântul.
Inima toată degrabă să-I daţi
să vi-o umple cu pace Preasfântul
şi cu dragostea dulce de fraţi!