Iubite copile

Iubite copile o rază de soare coboară din ceruri să-ți dea ea ar vrea,
O cald-alinare căci iată-ntreg cerul, văzu o durere ce-ți este prea grea.

Ea norii străpunge oprește și ploaia, ți-aduce lumină sa nu rătăcești,
Ți-aduce putere-acea rază de soare, când lupta e mare tu să nu oprești.

Privește cum iată o taină ascunsă, o poartă când vine doar ție să-ți dea,
Lumină cerească din cer coborâtă, pe raza de soare ce-i în fața ta.

În ea tu pătrunde să simți slobozirea, ce-i doar sub lumina Acelui ce-i sfânt,
Ea liber te face, îți dă aripi sfinte, mereu doar să urci și-n bătaia de vânt.

Răsare... ca ție să-ți dea răsăritul, de vremi de-ndurare ce-ndat vor sfârși,
Tu urcă pe raza venită din soare, spre locul ce veșnic în veci el va fi.

Îndată-i apusul, și seara se-arată, căci tot ce vestise e azi împlinit,
Să nu lași ca raza de soare creștine, s-apună și tu să rămâi rătăcit.

Pășeste în grabă cât mai strălucește, ți-arată o cale spre locul de vis,
Ea noaptea străbate s-aducă lumină, ca tu să-nțelegi ce odat-a fost scris.

Ea este o rază din soare răsare, și vrea-n răsăritul ce-l are să fii,
Acolo e doar începutul a toate, acolo e locul ce-i în veșnicii.

E-o vreme mai scurtă în față rămasă, urmează lumina și nu zăbovi,
Cu ea poți răzbate pustiul copile, cu ea chiar și noaptea îți poate fi zi.

Fii grabnic cu pasul pe raza de soare, atunci când apune ajuns tu să fii,
În loc de odihnă ce este în ceruri, acolo vor fi veșnic doar bucurii.
Amin