Iubirea Sfântă

Ce oare este mai de preţ. în lumea aceasta muritoare!
De nu iubirea unei vieţi, iubirea care-n veci nu moare.
Ea vine din înaltul cer, Şi e speranţa dimineţi
Ne-a arătat-o sfântul Miel la Golgota în clipa morţi.

Ea stă-n privirea ochilor, a fiului Lui Dumnezeu
Când unge ochii orbilor, când vindecă pe Bartomeu.
Când a intrat în Betsaida şi Lazăr zăcea în mormânt;
Iar Domnul îl strigă pe nume, vorbea iubirea prin cuvânt.

Iubirea se-arătă pe mute, la cei ce foamea ea cuprins,
Când ascult-au a lui cuvinte, nimic de El nu ea desprins!
Atunci Acel din veşnicie, din cei cinci peşti şi două pâini
Dă hrană din belşug pe glie, toţi s-au uimit de-a lui minuni.

Iubirea se-arătă din nou, la fica lui Iair Tabita!
O cheamă afară din sicriu, şi hrană zice să îi dea.
La slăbănogul ce în casă, a fost lăsat cu greu de sus;
Iar Domnu-i zice dute-acasă, ia-ţi patul de aici de jos.

Când cel căzut la drumul mare, bătut de tâlhari şi rănit,
Iar cei din jur cu nepăsare la-u ocolit, l-au părăsit;
Din nou iubirea se arată sa -apleacat la el duios!
Îi legă ranele îndată şi-l duse la un hanul de sus.

Acol’ plăti-ta pentru El, un preţ ce nu se poate spune.
O i-a la drum al nost drumeţ, El e iubirea într-un nume
Măreţ şi sfânt, venit din cer, de bunăvoie pe pământ!
În trup de om, El, sfântul Miel, a venit jos că ne-a iubit.

El s-a jertfit pe sine însuşi pentru un păcătos ca mine,
Ne-aşteptând nimic în schimb, aşa mereu iubirea spune!
Decât dorea ca să mă vadă că trăiesc viaţa fericit,
Şi dintr-o dragoste curată, El pentru mine s-a jertfit.

Pe deal urca purtând povoara, Păcatul meu îl apăsa
El mi-a luat atunci ocara. şi-a dus-o până la Golgota.
De bună voie se întinde, să fie-acolo pironit
Căci m-a iubit fără cuvinte, dar moartea lui a dovedit.

Şi dintre tot ce pe pământ Mântuitorul ne-a lăsat.
E dragontea, cuvântul sfânt, ce pentru noi a fost trasat.
În cer nu poţi ca să ajungi, de nu ai dragoste curată!
Doar dragontea te ea de-aici, înţara sfântă minunată.

Prieten drag frate-n credinţă care trăieşti pentru Isus,
Ţi-ai pus vrodată o-ntrebare dacă ai dragoste-ndeajuns?
Poţi să îl ierţi şi pe duşman? -Pe-acela care te-a vorbit
Să sari în ajutorul lui, când vezi cât e de oropsit?

De n-ai iubirea ce-a de sus, cere-i la Cel ce-o poate da!
Aşa vei fi tu cu Isus, dacă renunţi la viaţa ta.
Dacă iubeşti cu bucurie, iar dragostea nu se termină,
Aşa doar vei ajunge-n ceruri în ţara plină de lumină.

Te vei nălţa acol’ pe-o rază, lăsată de la sfntul Miel
O rază a dragostei curată, ce ne va duce către cer.
Şi vom trăi eternitatea cu Prinţul cerului Isus.
Aşa va fi cum scrie cartea. vom fi cu Domnu-n Paradis.

10/1/2003gl