Iubirea mea-i culeasă

Iubirea mea-i culeasă din raiul Tău Isus,
din straturile tainei, din starea cea mai sus,
din unduiri de raze și irizări de har,
amestec de lumină, de cântec și de jar.

Din ea am scos nectarul prelins pe-orice cuvânt,
din ea e zvonul molcom din ceasul nostru sfânt,
din ea e răcorirea ca-n legănări de ram,
și tot ce-am pus în toate, Isus, din ea le am.

Și-acum Ți-o dau, primește-o în cel mai dulce loc,
cînd rugăciunea-i lacrimi și-mbrățișarea-i foc,
și legământu-i jertfă și muntele-i divin
și-n Numele Treimii de patru ori Ți-o-nchin.

Ți-o dau sfințită-n lacrimi, cu inimă cu tot,
căci s-o dezleg de suflet în veci n-am s-o mai pot,
ea una e în mine, eu una sunt în ea,
ca zarea luminoasă în flacăra de nea.