Iubirea cea adevărată

Alergând cu suflet, cu gând curat
Pentru fiecare, am așteptat,
Uniți ca frații, om din Dumnezeu
Să-mi fie sprijin atunci când mi-e greu!
Cu povara grea în spate, căzut
Am căutat o mână și-am crezut,
Că omu-i bun și mă va ajuta...
M-am înșelat, Iubire nu era!
Risipit-am clipa-n omenie,
Și-am fost lovit ca de urgie,
Omul în om, bine-i să nu se-ncreadă,
Doar Domnu-i ajutor când ai povară!
Îm codrul verde-i al meu univers,
Păsări cântă, apele clipocesc,
Pomii-n crâng se-nalță cu tărie,
E pace, liniște, armonie!
M-am alipit ca de un colț de rai,
De Iubirea sfântă, de Adonai,
Și-am înțeles ce mult L-am neglijat!
Iartă-mă Isuse pentru păcat!
În susur lin ca apa de izvor,
Îmi curge-n suflet acel tainic dor
De Iubirea cea adevărată!
Mulțumesc, e al Tău izvor Tată!

Amin!