Iubirea

Dinspre răsărit de soare, bate-o adiere lină,
Cu-n parfum ce-i de iubire, acea adiere-i plină.

Ea pe lângă mine trece, și-mi aduce un fior,
Ce arinde o dorință, eu să mă înalț... să zbor.

E-un fior care mă face, totul eu ca să iubesc,
Orice-n viață ar apare, orice-n viață întâlnesc.

Prin căldura sa mi-aduce, o putere de-a ierta,
De-a iubi... căci el... fiorul, e trimis din slava Sa.

De Acel ce e iubire, El și mie-un strop mi-a dat,
Din iubirea Sa cerească, să iubesc cu-adevărat.

L-a trimis ca să-i aducă, pace sufletului meu,
Ca să nu fiu trist în viață, nici atunci când va fi greu.

Dinspre răsărit de soare, răsăritul mi-a trimis,
Dragostea nemuritoare, care-i vie nu un vis.

Eu îi simt mereu prezentă, căci ea viața mi-a schimbat,
Îmi aduse-nc-o dotință... să trăiesc cu-adevărat.

Dar o viaț-adevărată, ea nu este pământească,
Este cea din veșnicie, ce-i în slava Sa cerească.

După ea-mi aprinse dorul, răsăritul apărut,
Și doar El astăzi mă face, eu ca să iubesc mai mult.

Dintr-un răsărit de soare, dar chear și dintr-un apus,
Am simțit iubirea care, este vie ea doar sus.

Căci atunci când lun-apare, eu fiorul de iubire,
Iar îl simt când stau sub stele, radiind de fericire.

Este cel ce mă îndeamnă, doar spre stele să privesc,
E fiorul ce mă face, doar să spun... eu te iubesc.

O... acel fior el este, o iubire-adevărată,
Ce în lume nu există, oricât ar fi căutată.

El mi-a dat un rost în viață, pentru Domnul să trăiesc,
Nu oricum... ci-ntotdeauna, Lui să-i spun cât îl iubesc.

O... tu dragoste ce astăzi, mâinile-mi ridici în sus,
Tu ești cea care-mi duci gândul, după stele... la Isus.

Tu ești cea care sub lună, mă-nconjori cu-ai tăi fiori,
Tu-mi aduci și răsăritul, ce răsare el în zori.

O... cât ești de minunată, tu iubire de-adiere,
Care ești adusă astăzi, să-mi aduci doar mângâiere.

Ești ca ploaia care cade, peste-o floare ofilită,
Ca balsamul care unge, aripa ce e rănită.

Tu ești cea ce-n zori de ziuă, ochii îmi deschizi mereu,
Căci tu ești iubirea care, vine doar din Dumnezeu.

O... Tu Doamne mi-ai dat mie, o comoar-atât de-aleasă,
Ca să te iubesc Isuse, cu-o iubire de Mireasă.

Mi-ai deschis o poartă care, e în cer... în Paradis,
M-ai făcut să-mi trăiesc viață, care pare că-i un vis.

Dar Isuse a Ta milă-n dreptul meu ți-ai arătat,
Ca pe drumul meu Stăpâne, să iubesc cu-adevărat.

Să nu fiu eu plin de ură, sau chear de vre-o vrăjmășie,
Căci e-o viață petrecută pe un drum ce-i în pustie.

Mi-ai dat harul, ca iubirea s-o cunosc, s-o simt, s-o am,
De nu mi-ai fi dat-o Doamne, azi pribeag eu rătăceam.

De-aș aduce mulțumire, ea n-ar fi îndeajuns,
Pentru dragostea ce astăzi ea mă-nalță tot mai sus.

Căci aș vrea mult mai aproape, eu de Tine ca să fiu,
Și în ziua ce răsare, și în noapte-n ceas târziu.

Ca să-ti spun eu Ție Doamne, cât de mult eu te iubesc,
Doar așa pot sfinte Tată, Ție ca să-ți mulțumesc.

Doar o inimă curată, plină de acea iubire,
Care este pentru Tine, pot să-ți dau o... sfinte Mire.

Doar o viață lângă Tine, asta pot să-ți dăruiesc,
Și Isuse... din iubire, Ție ca să îți slujesc.

Căci Tu ești Acela care, mi-ai adus din răsărit,
Veșnica iubire Doamne, ce o simt și-n asfințit.

Inima astăzi mi-e plină, de fiorul cel ce-i sfânt,
Ce mă face ca întruna să-L iubesc pe-acest pământ.

Dăruită e de Domnul, inima El mi-a-nviat,
Și cu dragoste cerească, El ființa mi-a-mbrăcat.

O... preasfântule din ceruri, eu în fața Ta azi stau,
Ce mi-ai dat Tu mie Doamne, Ție vreau ca să îți dau.

Și să-ți spun... până la moarte, eu mereu te voi iubi,
Căci eu am ales pe Tine-a te urma în orice zi.