Iubirea

În ceruri s-a făcut cândva
Apel, ca cineva, spre moarte,
Să meargă jos întru-a salva
O lume ce-n păcat zăcea
Şi-ai da sublima libertate.

Trecuseră milenii-n şir
De la blestemul din Grădină
Când omul, într-un orb nadir,
Vânduse slava lui pe-un fir
Din luciferica neghină!

"Luaţi din fructul rumenit"
Şoptise diavolul prin crengi;
"Vă va fi sufletul nuntit,
De fericire copleşit,
Atins de vraja altei legi.

Mâncaţi şi veţi vedea apoi
Tot ce acum vă e mister!
Veniţi şi nu vă daţi napoi,
Nu-i raiul miere pentru voi?
Opritul fruct nu-i fruct din cer?"

Şi-n epiderma nevegherii
Pătrunse virusul mortal...
Bătură clopotele serii
Spărgând timpanele tăcerii
C-un gong de moarte, infernal.

Murdara şoaptă din abis,
Acel grăunte din Sheol
A dat lăstari şi s-a întins
Ca şi un cancer neînvins
Prin omul neascultător.

Păcatul a produs de-atunci
Atâtea fluvii de necaz
Atâtea răni în mame, prunci,
În taţi cu feţe triste, lungi
Săpând prăpăstii pe obraz.

Şi tot mai grea era robia,
Mai plin de ură cel viclean...
Mai vitregă epidemia...
Şi n-a fost leac pe-ntreagă glia,
Nici milostiv Samaritean.

Şi-n ceruri s-a făcut apel
A se găsi vreun heruvim,
Vreun leu cu inimă de miel
Ca-n grabnic zbor de porumbel
Să vină-a stinge cruntul chin.

Dar n-a fost nimeni dintre îngeri
Nici un titan între titani
Să poarte sarcina de plângeri
Să urce Golgota de ungeri
Treizeci şi trei eroici ani!

Şi Dumnezeu, Slăvitul Rege,
Cel ce ţinea al tainei ghem,
Nevrând Iubirea să şi-o nege
A coborât în fărdelege
Născându-se la Betleem!

Atotstăpân Emanuel
Cu Harul Său pe-orice cărare,
Încins cu dragoste şi zel
Urcă Calvarul ca un miel
Ca eu să am eliberare!

E-nfrânt acuma jugul greu
Asupra mea nu-i stăpânire,
Vrăjmaşul sufletului meu
A fost învins de Dumnezeu,
Spălat de El sunt, în iubire!

Mă-nchin în faţa Mielului
Naintea Domnului Isus.
Nu-mi dau fiinţa nimănui
Ci jertfă vie numai Lui -
Ofrandă Dragostei de sus.


Nov.10.2006