Iubește-ți vrășmașul

Oare poți să-ți iubești vrășmașul acel care,
Îți face răul cât se poate de adânc și mare?
Martirii Domnului de secole, de-a lungul încoace
Ne-au arătat cu toții la rândul lor că se poate.

Să răspunzi răului cu bine de fiecare dată
Și încă mai mult decât se cere, prin faptă bună
Nu poate oricine, din firea umană nu rezultă
Decât prin Duhul care schimbă firea răzvrătită.

Sunt douăzeci de secole de mărturie creștină
Creștini care nu sau dat înapoi nici în prigoană
Ce au dat dovadă de statornicie și devotament
La grele prigoane le-au stat în față vehement.

Are și-n zilele noastre Domnul asemenea biruitori
Din starea de victimă să ajungă la cel de eroi
Domnul nu ne-a dat principii personale de înjosire
Ci de acele care să ne înalțe prin comportare.

Nu e important ce ți se face ci ceea ce faci tu
Atunci când răul ți se face și ești păgubitul
Răul vine de la cei răi spunea lui Saul, David atunci
Când fugea de Saul și se ascunde printre stânci.

Când facem răul ca și cei răi devenim și noi răi
Dar să facem binele arătând că nu suntem ca ei.
Să nu plătim înapoi cu aceeași monedă primită
Să nu relaționăm ci să acționăm cu a binelui plată.

Dacă ți-e flămând vrășmașul satură-l de pâine
Și atuncea va vedea că este mai rău ca tine
Dacă-i este sete dă-i apă să bea pe săturate
Și-atunci poate va înțelege că nu-i dorești moarte.

Faptele ne scot în evidență caracterul avut
Prin vorbe, comportare-n public și mai mult
Cum am vrea să ne facă și să vorbească alții
Să le facem și noi la fel, dovada creștinătății.

Să n-așteptăm ca alții să înceapă bine a face
Ci să fim noi primi cei care împart bunătate
De vom face bine numai celor ce ne fac așa
Și cei răi o fac și ce răsplată putem aștepta.

Să facem celor ce ne urăsc sau vrășmășesc,
Ce niciodată nu se așteaptă și ce nu gândesc
Cu dragoste și bunătate să întoarcem răul făcut
Cu dovezi de iubire așa ca Domnul în trecut.

Așa Domnul poate Să-i transforme ca pe noi
El mai transformă inimi de piatră făcându-le moi
Înlătură ura, răutatea și orice formă de vrășmășie
Și face pe vrășmășii prieteni și oameni de omenie.

Să ne iubim vrășmași așa cum El ne-a iubit
Când eram păcătoși și pe Domnul am vrășmășit
Dacă nu-i putem iubi pe cei ce ne vrășmășesc
Pe noi înșine nu ne iubim călcând cuvântul ceresc.

Iubindu-ne vrășmași arătăm în noi chipul lui Hristos,
Ce-a venit pe pământ să ofere iubire celui păcătos
Noi creștinii să nu urâm, să ne iubim și vrășmași
Sunt cioplitori noștri, tăind răul făcându-ne pilaștri.

Numai iubirea e umană, vrășmășia n-ar trebui să fie
Dar firea e dispusă la vrășmășie și Satan o reînvie
Să-ți iubești vrășmașii pentru lume-i curată nebunie
Ba să le dai să mănânce și apă să bea pe săturate.

Ei spun: vrășmășia să parezi cu vrășmășie mai tare
Să simtă vrășmașii că întotdeauna există ură mai mare
Dar Domnul ne învață să nu facem așa, ci dragostea,
Să arate vrășmășiei că-i întotdeauna mai mare ca ea.

Să-ți urăști vrășmașii nu-i lucru greu, făcând ca ei
Dar să-i iubești, să le faci bine e împotriva firii
Dar firea trebuie supusă, ascultătoarea de cuvânt
Numai morți față de ea putem să trăim smerit.

Omul din fire nu poate împlini porunca sfântă
Să iubești pe cine-ți vrea răul și vrea să distrugă
Dumnezeu poate face în om această schimbare
Supunându-i firea și patima rea la ascultătoare.

Mare nenorocire e azi invidia, ura și vrășmășia
Cu care diavolul îndeamnă oamenii în nelegiuirea
Mulți oameni ajung să sufere viața-ntreagă regrete
Caci prin faptele lor au făcut pe alții să sufere.

Dacă vrășmașul lovește cu palma obrazul pe-o parte
Să-l întoarcem și celălalt, să-l lovească de mai poate
De cere haina săi dăm și cămașa să-l încălzească
De ne cere o milă să-i ducem greul, să-l ducem două.

Dar noi să iubim omul cum Domnul a făcut și face
Nu fapta izvorâtă din a vrășmășiei ură rapace
Să ne rugăm pentru iertare și a lor mântuire
Ca Domnul să le schimbe vrășmășia-n iubire.